Părintele Iustin Miron, stareţul Mănăstirii Oaşa: „Suntem săraci pentru că suntem puturoși și necredincioși”

Staretul Manastirii Oasa a vorbit cu corespondentul Stirilor ProTV Alex Dima, intr-un interviu exclusiv despre vocatia religioasa, legatura dintre credinta si ratiune, dar si despre rolul Bisericii in viata comunitatii. Un dialog care ne arata o alta viziune despre implicarea preotilor in societatea romaneasca.

Daca ne uitam trecutul, murim
Nu dorim sa creem o miscare exterioara ci mai degraba una launtrica, o miscare catre valorile noastre, catre identitatea noastra, catre trecutul nostru. Fiecare om este un rezumat al vietii sale, deci este un rezumat al trecutului. Noi facem parte dintr-un popor, iar poporul este familia noastra mare. Mostenim trasaturi de la familia si poporul nostru.

Trebuie sa avem constiinta valorilor noastre ca sa ne realizam la modul cel mai profund si autentic personal. Nu putem sa facem abstractie de trecutul nostru. Daca nu facem toate astea avem toate sansele sa murim. Cum ar fi o celula care nu este interesta de corpul nostru?

Ateul care a devenit calugar
Am plecat la Timisoara si eram numarul 1 la Electronica la Revolutie. In ‘90, eu eram ateu si am ajuns singur la constiinta ca exista Dumnezeu. Logic, rational, ca mie mi-a placut aritmetica de la gradinita. Eu tot timpul aveam lucrurile clare in cap si au inceput sa imi fie neclare. Care e rostul nostru? Cum a aparut Universul, care e sensul vietii, daca eu dispar dupa ce mor, pentru ce am mai aparut? Eram ardelean incapatanat, trebuia sa ma lamuresc. Pana la urma am studiat sa vad cum a aparut Universul. Din nimic? Am tras concluzia ca exista o fiinta care a creat totul, ca altfel nu se poate.

Pana atunci ma deranjau cei care mergeau la biserica. Cand ii vedeam ca ies de la catedrala cu capetele plecate ma deranja crunt. Mi se parea ca in capetele alea e toata prostia universului. Si am ajuns ca si eu sa plec capul inaintea lui Dumnezeu. E vorba de o chemare si o vocatie cu care te nasti. Daca nu ai samanta aia a calugariei in tine nu rasare calugaria.

Tinerilor de azi le lipseste viata
Ma gandeam daca am avea noi o manastire a nostra, noi tinerii, cati nu ne-am intoarce? Si peste ani ajungand aici, realizez ca asta este. O manastire a tinerilor

Am venit aici ca lumea sa aiba o noua viata si sa o aiba din belsug. Si pe tinerii care vin aici viata ii convinge. Ei nu vin intr-un sistem doctrinar, intr-un loc in care li se preda. De asta si insistam pe relatii de viata, nu pe conferinte. Mergem cu ei pe munte, mergem cu ei la munca, mergem sa vina in contact cu viata, cu realitatea. Lor asta le lipseste, viata.

Tinerii merg tot mai rau, tot mai distrusi. Oare nu trebuie sa facem ceva? Ne-am pus problema comunismului, ca e bun sau nu e bun, dar la democratie nu ne punem problema? Nu ne punem problema, pentru ca acum se satisfac patimile foarte mult

Iadul incepe de pe Pamant
Omul fara Dumnezeu e un consumabil. Se consuma aici. Se va consuma si in Iad. Iadul e despartire de Dumnezeu. Iadul incepe de pe Pamant, sa stiti.

Spun Sfintii Parinti ca numai calugarului Dumnezeu ii ingaduie sa se cunoasca pe sine insusi. Mireanului nu, pentru ca pica in deznadejde. Eu cand am venit aici, la manastire, am fost dezamagit de la inceput de mine insumi. Cand m-am cunoscut nu imi venea sa cred cat stau de prost. Pe masura ce se face mai multa lumina inauntru, se vede mai bine mizeria. Pe masura ce te adancesti dai de tot felul de lucuri acolo.

Treaba buna e impreuna, treaba rea e in izolare. Cresterea il implica si pe celalt, caderea nu mai implica pe nimeni. Atunci cand cazi esti singur si cand te ridici esti impreuna. Nu te poti ridica decat impreuna. Nu te ridici singur. De exemplu stai in yoga acolo, tu singur. Aparente. Impreuna ne ridicam

Biserica nu face destule pentru oameni

Biserica ar putea sa faca infinit mai mult si noi stam… Hai ma frate, macar la parohie pune o livada si ce creste acolo vinde si mai fa ceva la biserica. Ce tot cersim? Fa tu ca preot, pune la punct biblioteca primariei. Ce stai si te uiti? Vine apa si spala drumul. Pai du-te tu ca preot, ia harletul si trage apa, sa nu mai ia drumul. Sa te vada oamenii ca faci gestul asta, predica mai buna nu exista.

Asa se intampla cu orice preot. Daca oamenii te vad ca esti comod si doar moralizezi la ei acolo si nu faci nimic pentru ei. Dar ia pune si tu mana acolo si te implica. Sunt batrani la sate parasiti, ai nimanui. Fa o echipa acolo cu biserica si ajuta-i pe aia, ca aia la randul lor vor ajuta si ei. Dar trebuie sa aiba preotul initiativa. Suntem saraci pentru ca suntem puturosi si necredinciosi, de asta suntem saraci.

Trebuie sa te integrezi, nu merge tu sa ii incolonezi pe ei. Au o constiinta comunitara, cine esti tu ma sa faci randuiala la ei in sat?

sursa http://romaniateiubesc.stirileprotv.ro