Părintele Iustin Pârvu – despre căsătoriile de probă

Ce părere aveţi despre răspândirea concubinajului şi a relaţiilor extraconjugale?

Domnule, este un dezastru, venit după anii aştia de revoluţie! Este cea mai crudă şi barbară situaţie, întrucât aicea ideea familiei nu mai există, ideea neamului nu mai există! Este o nenorocire, o aberaţie!

Acum este această casatorie de probă: trăiesc copii noştri câte şapte, opt, zece ani împreună şi la un moment dat, întoarce spatele baiatul că vrea altceva! Şi ce mai face nenorocita asta de fată? N-o mai ia nimeni! Rămâne a nimănui! Părinţii au lăsat-o, amantul s-a dus, ea a rămas aiurea şi însărcinată!

De aceea cred că aceste casătorii de probă sunt de origine barbară, nu au nimic în comun cu viaţa morală, ortodoxă de altă dată. La nuntă când se făcea legătura aceasta firească între barbat şi femeie, dacă nu era fată, o punea pe grapă şi o ducea acasă la părinţi! Ăsta era sistemul! Şi după câteva întâmplări de acestea, fata ştia să se păstreze curat. Pentru că la cununie, când vii acolo, numai podoabe, şi pe mireasă şi pe mire, cu cât este mai împodobit şi mai aranjat, cu atât este mai gol pe dinăuntru! Asta-i nunta? Apoi nunta nu se face aşa! Nunţile acum se fac, de o bucată de timp, după bolşevici încoace, sâmbata spre duminecă. Iar nunta nu mai e nuntă, a devenit o bătaie de joc! Biserica, dumineca, este goală, iar oamenii calcă şanţurile după nuntă, bolnavi de petrecere. Şi iată nunta cum o începe omul: nu mai începe cu „Doamne ajută!”, o începe cu „Doamne satană”! Şi de aceea lucrurile acestea nu ies bine în viaţa noastră! Pentru că se fac lucrurile invers!

Nunta nu-i pentru câstig! Nunta, căsătoria, se face pentru înmulţirea unui neam, pentru că ai responsabilitatea unui copil pe care-l naşti! Acum vine băiatul cu buzunarele pline de pastile, după ce se drogează cinci, şase ani, şi vrea să se însoare! Când el este bolnav!?! Noi avem nevoie de o societate bolnavă? Avem nevoie de o societate sănătoasa, de copii sănătoşi! Ce te faci tu cu o fată care face câte şapte, opt avorturi, care la un moment dat nu le mai ştie nici numărul, ce mai poate face? Că parcă-i o libelulă, nici o galeată de apa nu mai poate duce! Îi gata, o pui în sicriu! Păi unde mai vezi tu femeia de la ţară, care ţine un copil în mână, unul la burtă şi unul la subsuară şi ducea de mâncare pe câmp la bărbat!?

sursa tainacasatoriei.wordpress.com