Părintele Justin Pârvu: Legalizarea păcatelor atrage urgia lui Dumnezeu

Astăzi, când Grecia ortodoxă a legalizat căsătoriile între cuplurile gay, precum și adopția copiilor de către familiile homosexuale, să ne amintim mustrarea și atenționarea Părintelui Justin. O mustrare ce poate semăna cu o profeție… PR. JUSTIN PÂRVU: LEGALIZAREA PĂCATELOR ATRAGE URGIA LUI DUMNEZEU :

Dragul meu, este vorba despre viața noastră care a decăzut așa de puternic. Și înainte nu erau așa păcate, de toate nuanțele, nici măcar în dicționar nu exista terminologia aceasta mizeră care e acuma, de homo, lesbianism, nu se știa de unde vin toate lucrurile acestea.

Criza morală

Criza morală, criza spirituală care s-a abătut asupra noastră nu este altceva decât aspra judecată şi mâniere a lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. Şi aşa cum spunea şi Înaltul Teofan, traducând cuvântul criză ca judecată. Apoi cu adevărat suntem sub judecata lui Dumnezeu pentru toate fărădelegile noastre.

Pen­tru legea lui Dum­nezeu nu știm să protes­tăm, dar pen­tru mărirea salari­ilor da. Când mărșălui­esc homo­sex­u­alii, când ni se pun cipuri, când ni se omoară copiii prin vac­cin­uri, nu protestează nimeni, sau foarte putini.

Trebuie să apărăm societatea şi familia de handicapul acesta modern care s-a infiltrat şi la noi în ţară, prin acceptarea incestului şi a prostituţiei şi a altor mari fărădelegi. Ei încearcă să desfiinţeze valorile naţiei din temelii, şi o face acţionând prin ambele planuri: unul moral, spiritual dar şi cel biologic, virusând familia şi voinţa omului. Să ne amintim de martirii şi străbunii noştri! Și să nu îngăduim străinilor să ne răpească moştenirea aceasta primită prin harul lui Dumnezeu şi plămădită prin sângele şi sudoarea martirilor noştri. Să ştiţi că noi putem fi străjerul Europei. O Europă fără o Românie nu poate exista. Ortodoxia noastră românească a rămas cam singura de strajă, în splendoarea ei de demnitate şi prestigiu.

RĂZBOAIE ȘI FĂRĂDELEGI

Sigur că da, tocmai că El trimite asupra noastră prigoană şi războaie ca pedeapsă pentru fărădelegi. Şi dacă aceştia de azi nu se vor mântui măcar cei care vor rămâne şi copiii lor vor înţelege din fapte mânia lui Dumnezeu şi se vor întoarce cu pocăinţă spre El. Dumnezeu va îngădui să fim sărăciţi, să fim daţi pe mâna altor popoare, pentru că noi nu am ştiut să cultivăm via acestui neam şi va lua via şi o va da altor lucrători care vor aduce roadă.

La ora actuală, păcatul a luat locul virtuţii. Noi nu trebuie să cultivăm păcatul şi să-l scoatem în evidenţă pentru că asta înseamnă subminarea neamului. Datoria noastră este să modelăm, să dăm o formă nouă structurii noastre creştine opuse vieţii acesteia a desfrâului şi a destrăbălării.

Însă, la ora actuală, problema cea mai mare este desfrâul acesta, pentru care ne va pedepsi Dumnezeu: „Fac ce vreau, spun ce vreau, gândesc ce vreau!”. Nu mai e nicio normă de viață, niciun principiu.

Sodoma și Gomora

Măi, din felul în care merge omenirea la ora actuală, nu prea văd o întoarcere… Și asta este o metodă de revenire a omului care renaște. Conducătorii de azi vorbesc de criza financiară. Ei vor o refacere financiară. Nu se gândesc la o refacere a lumii în Hristos. Păi, acum considerăm că e pace? Nu vedeți cum sapă gropile astea imorale? După aceea vine persecuția. Cum să mai rămâi creștin când în școală e atâta dezmăț, greutăți și lupte puternice? Nu vedeți acum, la școală, întreabă tu într-un sat, câți vor icoana și câți nu o vor? Nu mai ai oameni care să susțină tema icoanei în clasă. Degeaba îi spui la biserică: „Așa și așa”, că el acasă tot ca la școală face.

Focul acesta este pedeapsa lui Dumnezeu care vine și aduce această pârjolire a noastră, ca în Sodoma și Gomora. Cu cât păcatul este mai mare, mai groaznic, mai înspăimântător, cu atât pedeapsa lui Dumnezeu este mai crudă și mai înfricoșată.

Lumea acum este în pragul unui mare cataclism, de răz­boi. Acesta este un război tehnic, electronic care depă­şeşte limita tuturor războaielor de dinainte. Prin acest război se urmăreşte animalizarea noastră, aduce omul la starea în care să nu mai poată gândi, să nu mai poată simţi şi trăi nimic, decât ceea ce i se comandă, devenind un rob al tehnicii. Şi dacă vorbim de criza economică, să vorbim şi de criza spirituală prin care trece omenirea acum.

(Selecții din „Ne vorbește Părintele Justin”)

Sursa: https://atitudini.com/