Părintele Mina Dobzeu: Am fost un misionar

Multi alearga peste dealuri si vai ca sa gaseasca un duhovnic iscusit. Dar daca omul nu tine seama de povetele lui, e un “duhovnic de papura”. Asa ofteaza Parintele Mina de la Manastirea Sfintii Apostoli Petru si Pavel din Husi.

Parintele Arhimandrit Mina Dobzeu sta intr-o camera mica, pe care o umplu cu totul biblioteca si masa de scris, plina de foi si dosare. Peretii s-au impodobit de icoane. In coltul dinspre rasarit, sub icoana Mantuitorului arde mereu o candela, iar deasupra usii vegheaza icoana Invierii Mantuitorului, sculptata in lemn chiar de Parintele Mina. Ca a facut candva si o scoala de meserii. Dar l-a chemat Dumnezeu sa fie misionar in inchisorile comuniste.
Parintele Mina a fost jelit de multe ori inainte de ‘89 de credinciosi. Aceasta pentru ca din cand in cand mai disparea cateva luni. “Cica a murit Parintele Mina”, susoteau femeile cand nu-l vedeau la slujba. Dar Parintele Mina aparea din nou la biserica manastirii si lumea se linistea. Dupa 1989, lucrurile s-au limpezit: Parintele Mina fusese inchis de securisti de mai multe ori. Dumnezeu il chemase in alta parte sa raspandeasca cuvantul Lui. “Am trait o viata de misionar intr-o biserica calauzita de Duhul Sfant”, spune Parintele Mina.

Un calugar “reactionar”

Parintele Mina s-a calugarit in 1935, cand avea 13 ani si jumatate, pentru ca voia sa invete carte. S-a dus la Manastirea Hancu si l-au primit. A vrut sa intre la Seminarul Teologic, dar a fost respins ca fusese bolnav de malarie. L-au luat in armata si a facut razboiul pe la Timisoara, pe frontul de vest, cum spune Parintele. Prea multe nu vrea sa povesteasca despre razboi, ca viata din manastire e mai insemnata. De-abia prin 1945, cand s-a terminat razboiul, a facut scoala de cantareti, de patru ani, si a fost promovat direct in anul III la Seminar si a dat examen si la Institutul Teologic din Bucuresti.

“In ‘48, cand s-a scos invatamantul religios din scoala, am raspandit afise prin Husi. Atentionam poporul credincios ca au venit vremuri grele asupra noastra. Au scos icoana Domnului Iisus si au pus icoana lui Stalin”, povesteste Parintele. “Le spuneam: “Feriti-va de invataturile staliniste, tineti-va credinta, indrumati copiii sa mearga la biserica. Sa avem incredere ca puterea lui Antihrist va cadea””. Facuse parintele niste calcule dupa Cartea Apocalipsei si prevestea caderea comunismului si moartea lui Stalin. Atunci a fost condamnat pentru prima oara la trei luni de inchisoare la Galati. A stat in total 11.

In 1959 era in anul al II-lea la Institut. Si a avut o alta iesire “neplacuta”, cum zice parintele. Decretul 410 desfiinta Manastirea de la Vladicesti, din eparhia Husilor, unde fusese facut calugar si preot. Si-atunci Parintele Mina n-a mai rabdat. A scris vreo treisprezece scrisori de protest fata de decret, care au ajuns in toate centrele culturale si peste tot la Securitate. “Am scris si-am denuntat Antihristul prin temeiurile Sfintei Scripturi. Am fost exmatriculat de la Institutul Teologic, arestat si condamnat la sapte ani de inchisoare si patru ani de pierdere a drepturilor civile. In octombrie ‘59 am fost arestat, dus la Bucuresti cu mainile in catuse, ca un om periculos, ca tare periculos mai eram”, povesteste Parintele Mina. Din cand in cand se mai opreste si-si piaptana barba alba, apoi se uita lung in podea.

Misionarul

“Am fost si sunt un misionar. In timpul comunismului chiar in front, nu in spatele frontului. In inchisoare am fost un misionar. Spovedeam si impartaseam oameni, faceam slujba. Stiam ritualul pe deasupra: Cele sapte Laude, Sfanta Liturghie, Acatistul Domnului Iisus, al Maicii Domnului si faceam slujba printre paturi si savarseam Sfanta Rugaciune. Faceam si impartasanie cu paine din pachete, iar vin facusem din niste struguri primiti tot asa, intr-un pachet.

De-a duhovnicul cu Ceausescu

Dupa ce a iesit din inchisoare, Parintele Mina a petrecut doi ani in Ardeal, apoi a venit la Manastirea Sfintii Petru si Pavel din Husi. De aici i-a scris lui Ceausescu vreo sapte scrisori. “Faceam pe duhovnicul lui Nicolae Ceausescu prin scrisorile acelea. Ii povatuiam: “Nu e bine sa persecutati crestinismul. Dati libertate crestinismului, ca in tara noastra sa se sarbatoreasca, sa se respecte calendarul Bisericii, astfel incat credinciosul, duminica, sa se intalneasca cu aceia dragi lui”. Combateam darwinismul cu argumente”, povesteste Parintele Mina. Scrisorile erau semnate “Un grup de intelectuali din Bucuresti” si erau trimise direct la casele lui Ceausescu. Dar ultima scrisoare i-a dus pe securisti cu gandul ca e scrisa de un preot, pentru ca povestea o intamplare stiuta de putini pe vremea aceea. “La Manastirea Neamt s-a produs in ‘86 un lucru miraculos. Pe aleea care duce la intrarea in manastire, catre usa bisericii, s-a desprins pamantul si s-a ridicat. Cam de dimensiunea unui mormant. Au sapat, au sapat si au dat de niste oseminte acolo. Era si Mitropolitul, care e acuma Patriarh, Prea Fericitul Teoctist. El a spus sa se faca un sicriu si sa le pastreze cu sfintenie, ca asta e un semn miraculos”, povesteste Parintele Mina.

“S-au gandit imediat la mine pentru ca aveam antecedente. Si asa in ‘88, am mai lipsit vreo opt luni. Ziceau securistii: “Daca Parintele Mina nu-i cuminte…” Apoi a venit izbavirea in 1989″, ofteaza batranul.

Dupa revolutie, Parintele Mina a fost prin toate penitenciarele din eparhia Husilor si Romanului. Facea slujba duminica pentru puscariasi. A fost trei ani si profesor de religie la scolile din oraselul de provincie, desi nu era inca introdusa ca materie oficiala in programa scolara.

Parintele pensionar

In 1996, Episcopia Husilor si Romanului a fost reinfiintata. Parintele Mina a fost numit consilier-misionar. Pana in 2002, cand a iesit la pensie. “Acum sunt misionar cu grad mai mare, pensionar”, zambeste batranul calugar. Si de cand s-a pensionat, Parintele Mina scrie. Scrie rugaciuni si vrea sa-si publice memoriile. De Sfintele Pasti ale anului acesta a scris doua scrisori. Are de gand sa le “trimeata” presedintelui si prim-ministrului. Ca sa le aduca aminte de calea cea sfanta a lui Dumnezeu. Dar mai are de cercetat, de intrebat, ca n-a gasit adresele celor doi destinatari. N-ar vrea sa le trimita la sediile oficiale, ci acasa. Ca sa fie sigur ca o sa citeasca chiar ei epistolele lui.

ANA-MARIA LUCA

In inchisoare a crestinat un evreu

In 1959, Parintele Mina a fost anchetat la Securitate, la Bucuresti, pe Strada Uranus, si apoi inchis la Jilava.

La sfarsitul lui februarie 1960 l-a cunoscut pe scriitorul Nicolae Steinhardt , din grupul lui Constantin Noica. Intelectualul de atunci avea sa devina “Parintele Nicolae” de la Manastirea Rohia, crestinat in celula de la Jilava de Parintele Mina.

“Eram vreo 60 in celula, trei randuri de paturi etajate. Dormeau si cate doi in pat. Intr-o noapte a mai aparut o persoana, cu bocceaua subsuoara. Se uita nedumerit in jur, ca nu mai avea loc. Atunci i-am facut semn sa urce la mine. “Sa mai dormim putin, ca acusi e ziua”, i-am zis. “Mii de multumiri”, mi-a raspuns.

A doua zi am aflat ca se numeste Nicolae Steinhardt si ca e “ovreu”, cum zicea el”, povesteste Parintele. Intr-o zi, “ovreul” i-a spus ca vrea sa moara crestin. Si Parintele Mina l-a botezat intre paturile din celula, cu apa dintr-un ibric. Mai tarziu, Nicolae Steinhardt a vrut sa intre in monahie la Manastirea de la Husi, unde era staret Parintele Mina. Dar nu l-a primit episcopul.

Si a plecat la Cluj, cu o recomandare de la Parintele Mina si a fost primit la Manastirea Rohia, unde a avut grija de biblioteca.

A murit in 1989 dupa o vizita a Parintelui Mina, la Spitalul din Baia Mare

Rugaciunea inimii

“Eu propag rugaciunea inimii, calitatea rugaciunii, calitatea vietii duhovnicesti. Si pentru monahi este ceva care trebuie sa ia aminte. Timp de 5-10-15 minute zilnic sa faca un exercitiu. Pozitia este in genunchi, nu stand in sezut sau cu fruntea aplecata la pamant, ci vertical, cu mainile adunate; si rostesti rugaciunea inimii: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mantuieste-ma pe mine, pacatosul “. Te cobori cu mintea in inima. Mintea nu e obisnuita, dar incet-incet se obisnuieste sa rosteasca cuvintele rugaciunii. Inima nu-i obisnuita, nu se deschide, e impietrita, dar daca ai sa bati la usa inimii, insistent, pana la urma se deschide”.

CV Mina Dobzeu

S-a nascut in 1921, pe 5 noiembrie, in Grozesti, judetul Lapusna, in Basarabia. La 13 ani a mers la Manastirea Hancu, unde a ramas pana in 1944, cand s-a refugiat in Romania pentru ca Basarabia fusese ocupata de catre sovietici. A facut scoala de catiheti, de patru ani, Seminarul de Teologie, de cinci ani, si Institutul Teologic la Bucuresti, pe care l-a terminat in 1970. A fost si pe front in al doilea razboi mondial. In 1946 a venit de pe front in schitul de la Vladicesti, din eparhia Husiului, unde s-a calugarit si a fost hirotonit diacon si preot. A facut puscarie de trei ori: in 1948 la Galati, 1959-1966 si 1988 la Jilava.

Sursa: http://minadobzeu.blogspot.com/