Parintele Selafiil despre paşapoartele de plastic

– Dar despre paşapoarte, ce se mai aude acum, că asta-i Antihrist, ce zici matale?

Ei, părinte, încă nu-i chiar aceea, poate porneala cam este oleacă, da încă nu, n-o venit. Că atuncea spune că nu o să ai voie nici să vinzi, nici să cumperi fără documentul cela -una; şi la aestea nu te mai duci; atunci magazinle s-or închide şi toate s-or închide, că dacă n-ai să ai cu ce să cumperi, nu mai cumperi.   N-o să aibă nici un drept pe nicăiurea.

Iaca, văd de-amu cam pedeapsa, iaca dacă-i frig, frig, da nu-i nici oleacă de omăt, nici nimica, apoi tot îi un fel de pedeapsa şi asta a lui Dumnezeu. Ce să faci? Fie voia Domnului, cum o vrea El să facă. Dar vremea se apropie, părinte. Poate în zilele noastre, poate încă a mai lungi Dumnezeu ori a scurta, noi nu ştim de asta, El o zidit-o, El ştie, numai zi: Doamne, Tu ne-ai zidit, Tu mântuieşte-ne, fie voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. (…)

Dacă eşti credincios, ce poate să îţi facă paşaportul? Eu mă gândesc  cum era odată un om pe vremea comuniştilor, om cuminte, şi s-o dat şi el în partid, că altfel nu putea lucra nicăieri. Dar numai că se ducea întotdeauna la Biserică. Amu, dacă-o văzut comuniştii lui că el umblă la Biserică, s-o dus la dânsul şi i-o spus: măi, tu de ce îmbli la biserică, că noi n-avem nevoie de comunişti care umblă la Biserică, ia să te laşi tu de Biserică.

Da el nu se lăsa, dacă era credincios. Şi, până la urmă, dacă-o văzut comunştii aşa, l-o dat afară din partidul lor.  Şi eu cred că Dumnezeu l-o iertat pe omul ista, c-o fost el comunist, da parcă şi n-o fost, că l-o dat afară, n-o răbdat.

Apoi aşa şi cu paşapoartele estea, ce poate să fie, că diavolul, dacă nu faci faptele lui, te dă afară de la dânsul, că el nu-i rabdă pe cei care fac faptele lui Dumnezeu.

-Înseamnă că nu trebuie de-i speriat pe oameni cu paşapoartele?

Nu, nu trebuie de-i speriat. Atuncia-i de câştig, părinte, care-a fi credincios, atuncea-i câştigul! Atuncia-i vreme de murit pentru Hristos. Eu de aceea nu mă tem că, toţi ştim că suntem muritori, ce-i, dacă chiar n-om avea ce cumpra, ce mânca, ne-om pune şi om muri cu toţii, şi ce-i?

Nu, n-avem nevoie de asta, da-i voia că trebuie să fim credincioşi noi. Că ei o să deie deodată, o să ajute ei acolo, sectanţii eştia, dar noi să nu primim.

Noi de păcatele noastre să ne temem, da toate celelalte nu-i al nostru să ştim.