Paşi spre Înviere
11:25, joi, 2 aprilie, 2015 | Cuvinte-cheie: dumnezeu, inviere, lumina, mama, sîngele Domnului, spovedanie
Respirăm aerul greoi al timpului ce fuge de noi parcă înadins, simţim cum fierbe pămîntul sub razele primăvăratice, de parcă i s-ar subţia mantaua şi nucleul ar străbate scuturile de apărere ca să respire şi el puţin din văzduhul ce altadată era atît de sănătos.
În toiul primăverii, ce mă dezmiardă cu razele dulci ale soarelui ce încă-şi mai arată dinţii, încerc să gust din materia renaşterii, din pomii proaspăt înfloriţi ce-şi leapădă mireasma pe pămîntul dornic de culoare, din iarba ce-mi ameţeşte simţurile cu mirosul ei mult așteptat. E o primăvară nemaipomenită, aşa cum îi place mamei mele, cu dimineţile luminoase şi amăgitoare şi serile liniştite cînd, obosiţi de lucru, ne aşezăm grămăjoară lîngă vie şi suntem cu toţii fericiţi c-a mai trecut o zi, iar Dumnezeu ne-a ajutat să lucrăm pămîntul ce ne hrăneşte.
Intrăm în casă şi, aşa cum patru fete suntem la mama, toate ca furnicuţele încărcăm masa ca să luăm cîte puţin din ce-a dat Dumnezeu. Tata ne serveşte cu puţin vin roşu ca sîngele Domnului. Mama ia paharul în mînă şi ghicesc în privirea ei o lumină; simt cum nutreşte-n inima ei dorinţa de-a spune ceva important, mult mai important decît în serile de odinioară:
– Să-i mulţumim lui Dumnezeu că am ajuns cu bine în astă seară şi, dacă tot ne ingrijim atîta de casă, de pămînt, să nu uităm şi de suflet. Suntem în Postul Mare. Să ne ajute Dumnezeu să mergem cu toţi la spovedanie şi să întîmpinăm Paştele cu inimă curată ca şi în ceilalţi ani!
În fiece seară ascultăm cu respect cuvintele mamei, dar niciodată nu suntem mai ascultatoare în această zi, cînd mama ne îndrumă să mergem să ne mărturisim Domnului nostru Iisus Hristos! De micuţe ne-a învăţat să ne rugam şi întotdeauna ne uimeşte cu puterea ei de a-l îndulci şi pe tatăl nostru, care mai greu se înduplecă să meargă la biserică, şi tot mama ne învaţă să ne rugam pentru el seară de seară.
Spovedania conduce paşii noştri spre Înviere, căci an de an luminatul praznic ne umple sulfetul de o negrăită bucurie duhovnicească. Această zi reprezintă împlinirea făgăduinţelor şi nădejdilor pe care Dumnezeu le-a dat oamenilor, ca îndemn și călăuză pe drumul ce duce spre mîntuire, iar pocăinţa noastră întruchipează scara pe care urcăm la Dumnezeu. Cu paşi fermi și plini de credinţă noi tindem să atingem fericirea veşnică. Toţi avem un ţel în viaţă… Mulţi luptă pentru bani, dar agonia îi îndobitoceşte şi doar cei care înţeleg că numai în Dumnezeu putem găsi fericirea, numai aceia vor cunoaşte darul suprem al vieţii: dragostea!
În final aş vrea să zic că cuvintele mamei din acea seară mi-au atins puternic coardele inimii şi la fel voi proceda şi eu cînd voi fi mamă. Iubesc primăvara pentru că e anotimpul preferat al mamei, pentru că plăcerea de-a veni în dimineaţa Paştelui acasă de mînă cu ea şi de a respira din aerul unic ce împărăţeşte cerul e de nelămurit. E aerul Invierii !!! E primăvara Învierii!
Cucoş Marina,
Studentă UPS Ion Creangă