Pastorală la Învierea Domnului a Prea Sfințitului Nicodim, Episcop de Edineț și Briceni

„Zdrobit-ai cu Crucea Ta moartea, deschis-ai tîlharului raiul; plîngerea

Mironosiţelor o ai schimbat şi Apostolilor a propovădui le-ai poruncit, că ai Înviat,

Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare milă!”

(Troparul Învierii Domnului, glasul 5)

Iubiţi credincioşi,

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, şi în acest an am ajuns la praznicul praznicelor şi sărbătoarea sărbătorilor. Luminata sărbătoare a învierii Domnului nostru Iisus Hristos este ziua cea mai presus dintre toate zilele anului.

Astăzi este bucurie duhovnicească pretutindeni în lumea creştină. Prin Învierea Sa, Domnul a biruit moartea şi păcatul – cei mai mari vrăjmaşi ai vieţii omeneşti.

Noi am fost creaţi pentru rai, pentru a trăi în bucurie şi în comuniune cu Dumnezeu. Nesupunerea faţă de Dumnezeu înseamnă îndepărtarea de El, iar îndepărtarea de El înseamnă moartea. Păcatul şi moartea au apărut atunci cînd primul om s-a despărţit de Dumnezeu, călcînd peste poruncile despre ascultare faţă de Ziditorul său.

Urmaşii lui Adam, neam după neam, au urmat calea cumplită a păcatului. Din păcat s-au născut toate bolile şi toate suferinţele oamenilor, atît trupeşti, cît şi sufleteşti. Astfel omenirea ajunsese în adîncurile deznădejdii.

Domnul Iisus Hristos, veşnic fără de păcat şi veşnic fără de moarte, din iubirea Sa pentru oameni, Şi-a vărsat sîngele cel nevinovat, pentru a ne izbăvi de păcate. „Dumnezeu ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” (loan IV, 10).

Pentru noi, Mîntuitorul a răbdat suferinţa şi a biruit moartea, înviind a treia zi din mormînt. Astfel moartea a fost înghiţită de biruinţă (I Corinteni XV, 54).

Învierea Domnului a transformat durerea în bucurie, iadul – în rai, iar moartea – în viaţă. Slăvitul Apostol Pavel spune: „Pentru mine viaţa este Hristos, şi moartea – un cîştig” (Filipeni I, 21). Învierea Domnului este în acelaşi timp şi proorocirea învierii noastre – căci trîmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi (I Corinteni XV, 52).

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti!

Biruinţa Domnului Hristos este singura biruinţă întru care se poate bucura întreaga lume, este o biruinţă plină de dar, tămăduitoare şi mîntuitoare pentru vecii vecilor.

Pentru noi, cei care murim întru Hristos, moartea nu mai este o prăpastie adîncă şi întunecată, ci naşterea la o viaţă nouă. Pentru noi mormîntul nu mai este un întuneric veşnic, ci poarta la care ne aşteaptă îngerii luminaţi ai lui Dumnezeu.

Răstignirea şi învierea sunt cele două mari lucrări, cele două mari minuni pe care le-a făcut Dumnezeu pentru noi şi pentru mîntuirea noastră. Aceste minuni nu ar avea nici o însemnătate pentru noi, dacă ele nu se petrec şi în sufletul nostru. Cu Hristos împreună trebuie să ne răstignim şi să murim şi noi faţă de păcat, ca să înviem şi să vieţuim în El ca o făptură nouă (Galatem II, 20 şi VI, 14).

Din jertfa cea mare a Răstignirii şi din Mormîntul Domnului trebuie să luăm lumina vieţii şi viaţă nouă. Prin Învierea Sa, Domnul nostru Iisus Hristos ne vesteşte viaţa cea veşnică şi fericită a veacului viitor.

Pe Învierea Domnului Iisus Hristos este întemeiată credinţa noastră. Fără credinţă în Învierea Domnului – dar şi în învierea noastră – nu putem deveni fii ai lui Dumnezeu, şi fără rost ne este viaţa aceasta, oricît ar fi ea de frumoasă. Mîntuitorul ne-a spus-o Însuşi: „Cel ce crede în Mine, viu va fi şi va învia în ziua cea de apoi” (Ioan VI, 40).

Drept-măritori creştini,

Fericitul Augustin ne îndeamnă: „Primiţi-L deci pe Hristos pentru a vă pune cugetul vostru în armonie cu El, pentru a păstra unitatea în inimile voastre, pentru a statornici inimile voastre întru cele de sus. Nu vă puneţi nădejdea voastră pe pămînt, ci în ceruri; credinţa voastră în Dumnezeu să fie tare, ca Dumnezeu să binevoiască să o primească. Ceea ce nu vedeţi acum aici şi credeţi, veţi vedea acolo sus, unde vă veţi veseli fără de sfîrşit”.

Să ne cercetăm gîndurile şi faptele, să alungăm din casele şi inimile noastre toată răutatea, toată întristarea şi păcatul, şi să primim cu bucurie pe Hristos Cel înviat. Să ne închinăm Crucii pe care S-a răstignit Hristos. Să urmăm cu credinţă şi nădejde pe Mîntuitorul nostru, împreună cu Maica Domnului, cu Apostolii, cu toţi sfinţii. Să ne împăcăm, să ne iubim unii pe alţii, căci astăzi am dobîndit iertarea şi mîntuirea prin Înviere. Nimeni să nu fie trist, nimeni să nu-şi piardă credinţa şi nădejdea, căci Hristos Cel Înviat este cu noi. Îl purtăm în noi şi rărnîne în veci cu noi, de vom rămîne în dragostea Lui şi-I vom păzi poruncile.

Să ne străduim a urma calea cea strîmtă, calea smereniei, a pocăinţei, a iubirii de Dumnezeu şi de oameni, cerînd: „sfîrşit creştinesc şi răspuns bun la înfricoşata Judecată a lui Hristos”.

Iubiţi credincioşi,

Astăzi ni s-au deschis porţile raiului şi ale Împărăţiei Cerurilor. Astăzi îngerii se bucură împreună şi preamăresc pe Dumnezeu.

Să ne vindecăm şi să ne înnoim sufletul, mintea şi inima. Să avem o viaţă curată, căutînd să păstrăm în noi neîntinată bucuria Învierii.

Veniţi, toţi cei care căutaţi sănătatea, puterea, frumuseţea şi bucuria. Hristos Cel înviat este Izvorul tuturor acestora. El vă aşteaptă cu milă şi cu dragoste, voind ca nici unul să nu se piardă.

Închinaţi-vă înaintea Lui, în trup şi în suflet. Uniţi-vă cu El cu toată mintea şi gîndurile voastre. Îmbrăţişaţi-L din toată mima voastră, cîntînd imnul triumfător: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcînd şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!

Lumina Învierii să vă cuprindă inimile şi să petreceţi Sfintele Sărbători cu pace, sănătate şi bucurii duhovniceşti.

HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!

Cu arhiereşti binecuvîntări,

† NICODIM

Episcop de Edinețși Briceni