Patriarhul Chiril – „Amestecul binelui şi al răului, a adevărului şi a minciunii – este ceea ce distruge natura morală a omului”

Istoria bisericii noastre este foarte complicată. Și de multe ori au existat momentele critice, când în pericol era însăși existenţa credinței noastre ortodoxe. Au existat aceste momente în cele mai vechi timpuri, dar deosebit de periculos s-au manisfestat în secolul XX, atunci când puterea ideologiei și a puterii politice a lucrat pentru a distruge principiul religios din viață, pentru ca să nu existe nici o lege divină.  Pentru ca oamenii, construindu-şi viața lor, inclusiv cea morală,  să nu facă nici o referire la poruncile lui Dumnezeu, pentru ca să nu existe pocăință, ca conștiința să nu le poată spune că au procedat greșit. Pentru că, prin distrugerea credinței și a legilor divine, se distrugea acel standard, care reprezenta măsura adevărului. Și noi cunoaştem că strămoșii noștri pioși, inclusiv noii martiri și mărturisitori ai Bisericii au rezistat acestui atac şi au păstrat credința adevărată.

Şi astăzi trecem prin momente dificile. Formal, nimeni nu încercă se lupte cu credinţa, religia, dar astăzi se petrece ceva cu mult mai periculos. Astăzi, se distruge acea latură a omului care singură sie îşi este lege, care poate duce la salvarea unui om, care poate o viață nu cunoscut legile lui Dumnezeu, dar care a trăit după legile divine și legea conştiinţei. Amestecul binelui şi al răului, a adevărului şi a minciunii – este ceea ce distruge natura morală a omului, astfel încât el nu mai este capabil să se judece pe sine însăşi, pentru că nu mai există nici un punct de referinţă, nici un sistem de coordonate, nu există nici un adevăr de viață.

Cum noii noştri martiri și mărturisitori, ca sfinți plăcuţi lui Dumnezeu ce au luminat țara noastră, aşa și creștini ortodocși din secolul XXI sunt îndemnaţi la păstrarea adevărurile revelate, înscrise în Cuvântul lui Dumnezeu și în inimile noastre. Pentru ce? Cu scopul ca să fim în stare să aducem pocăinţă, pentru a putea răspunde la vocea conștiinței, pentru a depăși atragerea păcatului, pentru a fi în măsură să răspundem la chemarea harului divin.