Pentru ce în Ucraina sunt judecați jurnaliștii ortodocși

Zilele trecute, serviciul de presă al SBU a raportat că pe 12 martie 2024, forțele de securitate au efectuat percheziții la jurnaliştii care lucrau în mass-media bisericească sau în legătură cu ea – Uniunea Jurnaliştilor Ortodocşi, „Primul Kozațki”, precum și la juriștilor publici – reprezentanții ONG-ul „Mirenii” și Centrul de Apărare Juridică.

Ca urmare a măsurilor luate, SBU a reţinut 4 jurnalişti ortodocşi – Vladimir Bobeceko, Valeri Stupniţki, Andrei Ovcearenko şi protoiereul Serghii Certilin. În prezent, toți se află în arest preventiv fără drept la cauțiune. Alți câțiva au fost acuzați de infracțiuni de gravitate diferită, inclusiv de cele care sunt pedepsite cu închisoare pe viață.

Deja pe 13 martie, serviciul de presă al SBU a raportat despre operațiunea specială efectuată pentru „eliminarea celei mai mari rețele de informații din Ucraina de la începutul invaziei la scară largă”. Forțele de securitate i-au acuzat pe angajații UJO și „Primului Kozațki” că lucrează pentru statul agresor, că colaborează cu FSB, că au săvârșit înaltă trădare și că au participat la un grup infracțional. Acuzațiile sunt foarte grave. Dar cât de valide sunt?

Un ordin politic

Sunt atâtea neconcordanțe, contradicții logice și erori elementare în raportul forțelor de securitate, precum și în vicisitudinile juridice care au urmat după acțiunile brutale împotriva Uniunii Jurnaliștilor Ortodocși, încât situația este foarte asemănătoare cu cazurile pe care le fabricau reprezentanții KGB-ului împotriva Bisericii în anii 1930 ai secolului trecut. Atunci oamenii au fost judecați fără dovezi, pentru opiniile lor și pentru dezacordul cu „linia partidului”. Vinovația omului era determinată nu prin fapte dovedite, ci de convingerile sau preferințele politice.

Închisorile Uniunii Sovietice erau supraaglomerate cu oameni care criticau marxismul sau cu cei care continuau să creadă în Dumnezeu, deși la nivel de stat în URSS domina ateismul. Când citim astăzi despre cauzele penale ale lui Stus, Hmara sau alți disidenți, nu numai că suntem uimiți de cinismul sistemului judiciar sovietic și de lipsa dovezilor pentru toate acuzațiile, dar credem că un asemenea arbitrariu nu trebuie să existe într-un un stat care se vrea democratic. Resimțim ceva asemănător când citim acuzațiile SBU la adresa jurnaliștilor ortodocși. Și nu doar noi.

Să începem cu faptul că până și dușmanii Bisericii Ortodoxe Ucrainene înțeleg că dosarul împotriva jurnaliștilor ortodocși este politic și a fost întocmit la ordin.

De exemplu, parlamentarul Radei Supreme și unul dintre inițiatorii legilor anti-bisericești, Kniajițkii, enumerând „crimele” UJO, a spus că redacția resursei media a publicat „critici dure la adresa Europei, a Bisericii Ortodoxe a Ucrainei și a măsurilor de interzicere a activităților Bisericii Ortodoxe Ruse în statul nostru”. Potrivit acestuia, el „a obținut aceste informații din știrile din presă„. Totodată, mass-media ucraineană a explodat literalmente cu rapoarte conform cărora SBU a dezvăluit „cea mai mare rețea de informații a FSB-ului”.

De ce Kniajițki nu a menționat acest lucru când a scris că vizita forțelor de securitate la angajații UJO este legată exclusiv de activitățile lor profesionale? Cel mai probabil pentru că el însuși înțelege că este vorba despre un ordin politic.

Confirmarea indirectă a acestei teze o găsim în declarația Procuraturii Generale, în care se precizează că SBU a neutralizat „blocul media al Bisericii Ortodoxe Ucrainene”, care a fost creat „în scopul destabilizarii situației socio-politice și religioase din Ucraina”. Cum anume a încercat „blocul media al Bisericii Ortodoxe Ucrainene” să destabilizeze situația din Ucraina? Vorbind despre acapararea bisericilor, bătaia credincioșilor sau critica proiectului de lege care interzice Biserica? Cum anume au destabilizat jurnaliştii UJO situaţia din ţara noastră? În final, după ce a afirmat acest lucru, Procuratura Generală ar fi trebuit să ofere probe. Pentru că în fiecare stat democratic există „prezumția de nevinovăție”, potrivit căreia o persoană este considerată nevinovată până se demonstrează contrariul. Și nu invers! Ce vedem în cazul jurnaliştilor UJO?

Că poți fi considerat vinovat pur și simplu pentru că îți permiți să-ți exprimi punctul de vedere asupra unor evenimente, ești considerat vinovat pur și simplu pentru că crezi în Dumnezeu și nu vrei să aparții unei biserici create de stat. Și tu ești cel care trebuie să dovedești că nu ești vinovat! Această stare de lucruri este radical diferită de ceea ce noi și dumneavoastră numim democrație.

Parlamentarul Ucrainei Artem Dmitruk crede, de asemenea, că dosarele penale împotriva jurnaliștilor UJO sunt „absolut absurde, fictive și falsificate”. În opinia sa, astfel se confirmă că „nu există libertate de exprimare în Ucraina”.

Potrivit deputatului, arestările jurnaliştilor ortodocşi nu pot fi explicate decât printr-o încercare „de a intimida credincioşii Bisericii Ortodoxe Ucrainene şi a-i forţa să renunţe la Biserica lor”.

Politologul Kosti Bondarenko consideră, de asemenea, că dosarul împotriva jurnaliştilor UJO este un „pogrom demonstrativ” care a fost desfăşurat de autorităţi pentru a le arăta deputaţilor că nu se vor târgui cu ei şi nici nu vor renunţa.

Și, de asemenea, pentru ca „să demonstreze că așa se va întâmpla cu oricine care va încerca să împiedice autoritățile să curățe Biserica – indiferent de statutul lor de deputat sau de legitimația de jurnalist. Perchezițiile și reținerile de ieri sunt un semnal pentru deputați: „Încă rezistați? Atunci venim la voi!”, a scris politologul.

Avocatul lui Valerii Stupnițki este, de asemenea, de acord cu contextul politic al arestării și reținerii jurnaliștilor UJO, iar avocatul lui Andrei Ovcearenko consideră, în general, că într-o țară civilizată cazul său nici nu ar fi ajuns în sala de judecată.

Despre ce vorbește SBU?

În raportul lor despre dosarele jurnaliştilor ortodocşi, reprezentanţii Serviciului de Securitate al Ucrainei au comis o serie de greşeli şi gafe.

De exemplu, ei au afirmat că protoiereul Serghii Certilin este parohul uneia dintre bisericile din Kiev. Nu este adevarat. Părintele este un cleric într-o biserică al cărei paroh este o cu totul altă persoană. Este un preot obișnuit care nu conduce comunitatea, ci doar săvârșește slujbele divine. Este foarte ușor să verifici aceste informații, dar forțele de securitate nu s-au deranjat să o facă. „Paroh” – deși nu corespunde realității, dar sună tare!

Putem admite că restul „dovezilor” împotriva jurnaliştilor şi juriștilor pentru drepturile omului au fost construite pe acest principiu? Putem. Pentru că în mesajul SBU-ului există și alte gafe despre „neutralizarea rețelei de agenți”.

De exemplu, forțele de securitate au declarat că UJO,”Primul Kozațki”, „Mirenii” sunt „una dintre cele mai mari rețele de informații ale FSB-ului, care a operat pe teritoriul Ucrainei de la începutul invaziei pe scară largă”. Dar o simplă verificare prin intermediul unui motor de căutare Google va oferi informația că toți „figuranții” menționați în dosar au fost înființați cu mult înainte de invazia la scară largă. UJO – în 2015, „Primul Kozațkii” – în 2019, „Mirenii” – în 2021. Toate aceste organizații și-au desfășurat activitățile în mod deschis, publicând materiale și declarații nu pe site-uri închise, ci în domeniul public. Și au făcut asta timp de mulți ani.

Atunci de ce SBU spune că au apărut ca „rețea de agenți” abia pe 24 februarie 2022? O lipsă de supraveghere sau o neglijență?

Serviciul de presă al forțelor de securitate a mai spus că „rețeaua de agenți” are o ierarhie și o distribuire clară a funcțiilor. Dar, dacă da, atunci orice organizație în care există un lider, subordonați, executanți și administratori se încadrează, de asemenea, în criteriile unei „rețele de agenți”. Inclusiv și SBU. Dar noi înțelegem că aceasta este o prostie, nu-i așa? Cu siguranță.

Pe de altă parte, fiecare publicație, fiecare mijloc de presă are o ierarhie clară: există un redactor-șef, un redactor de producție, jurnaliști, corectori, traducători, contabili, secretare și alt personal de serviciu. Fără ierarhie, fără distriburea funcțiilor nicio publicație nu poate exista. SBU înțelege foarte bine acest lucru, motiv pentru care nu oferă nicio dovadă.

Dar unele instituții media (cu o ierarhie clară) au dezvăluit „fapte” care confirmă că UJO este o „rețea de agenți”. Care sunt aceste „fapte”? Este vorba despre un screenshot care reprezintă programul de acțiune în scopul protejării Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Cât este de adevărat aceasta, nu este clar. Dar este destul de evident că, chiar dacă acest screenshot este adevărat, el nu conține nicio infracțiune. Fapt despre care a scris o persoană ale cărei opinii diferă puternic de unele dintre punctele de vedere ale comitetului editorial al UJO.

Astfel, Natalia Vasilevici, expertă belarusă în domeniul religiei, politicii și drepturilor omului, participant activ la mișcarea ecumenica, cu o poziție apropiată de cea a Patriarhiei Constantinopolului, comentând screenshotul cu „vinovăția” jurnaliștilor, a scris : „Și aici este „corpus delicti”, care constă în apeluri către deputați, la Comisia de la Veneția și la profesorul Thomas Bremer. Totul este în cadrul legii și al mecanismelor legale. Nicidecum nu este o infracțiune care poate duce la o condamnare pe viață, dar nici măcar nu duce la un simplu dosar penal”. Greșește cu ceva?

În plus, SBU a acuzat jurnaliștii de faptul că ar fi avut „o legătură constantă cu cele mai mari instituții de presă din Federația Rusă, care preluau imediat conținutul „necesar”. Dar, în primul rând, nici un jurnalist din lume (!!!) nu este responsabil pentru ceea cine și ce anume a repostat sau a „cules” de la el. În al doilea rând, dacă folosim logica SBU, atunci nu numai aproape toate publicațiile ucrainene au legături cu cele mai mari resurse mass-media din Federația Rusă, ci și Biroul Președintelui, Rada Supremă, politicieni ucraineni și alții ale căror declarații și discursuri sunt citate în statul agresor.

Dar aceasta este o minciună grosolană.

Atunci de ce în baza acestei minciuni sunt acuzați jurnaliştilor? Doar pentru a-i reduce la tăcere?

Forțele de securitate au mai declarat că „coordonatorul rețelei din Ucraina este un cleric, reținut de SBU”. Cum anume a condus „rețeaua”, în ce anume s-a exprimat această conducere nu se spune. Singurul lucru pe care l-a spus SBU a fost că el era responsabil de distribuirea de materiale care „incitau la ostilitatea interconfesională și justificau războil agresiv împotriva Ucrainei”.

O întrebare: în ce materiale ale UJO, de exemplu, este justificat războiul? Dacă există astfel de materiale, atunci trebuie să fie afișate. Dar ele nu sunt oferite. Și nu le vor arăta. Pentru că încă de la începutul războiului, UJO a luat o poziție clară: condamnăm categoric invadazia Ucrainei de către Rusia, condamnăm bombardarea orașelor pașnice, uciderea civililor și, în general, tot ceea ce face Rusia acum pe teritoriul Patriei noastre.

Poziția noastră este exprimată în mod deschis și publicată pe site. Toate articolele și materialele sunt acum în spațiul public. Găsiți în vreun articol sau mesaj de pe site-ul Uniunii Jurnaliștilor Ortodocși informații care pot fi interpretate ca o justificare a războiului – și vom recunoaște că nu am avut dreptate. Dar nu există nimic asemănător și nu poate fi! Nu ne-am ascuns poziția, am declarat în mod repetat că nu poate exista nicio justificare a războiului.

În plus, redactorii site-ului nostru de la bun început au luat partea Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Teofania, ale cărui decizii sunt categoric condamnate și criticate în Rusia. Pentru această poziție, dușmanii Bisericii Ortodoxe Ucrainene îi suspectează pe redactorii UJO că lucrează pentru SBU. Cum trebuie să ne simțim în această situație?

SBU afirmă că întru-un anumit mod avem legături cu FSB-ul, iar FSB-ul vorbește despre legăturile noastre cu SBU-ul… Nonsens, absurditate, suprarealism. Este imposibil să găsim alte metafore pentru situația actuală. Dar exemple similare există. Căci nici evreii, nici păgânii nu i-au acceptat pe primii creștini.

În situația actuală, nu știm cine se a seamănă mai mult cu „evreii” sau cu „păgânii”, dar știm foarte bine cine este creștin.

Și, prin urmare, nu suntem surprinși de cuvintele reprezentantului SBU-ului, care a spus că jurnaliștii și juriștii pentru drepturile omului riscă închisoarea pe viață. Nu suntem surprinși pentru că pedeapsa capitală a fost întotdeauna cerută pentru creștini. Au fost uciși, tăiați în bucăți, aruncați animalelor, arși, spânzurați, înecați. Deci, nu suntem surprinși.

Un alt lucru uimește. De ce oamenii care au comis crime groaznice în eter direct, cum ar fi Sternenko, de exemplu, care a ucis o altă persoană, sunt la libertate, în timp ce pentru jurnaliştii care sunt angajaţi în activităţile lor profesionale se cere închisoarea pe viaţă? De ce SBU scrie despre reținerea unui grup de persoane care au torturat deținuți în timpul ocupației și cere pentru aceștia o pedeapsă cu închisoare de la 10 la 15 ani, dar totodată cere condamnarea jurnaliştilor pe viață?

Nu suntem singurii care nu înțelegem. Parlamentarul Dmitruk scrie: „Ei vor să le dea închisoare pe viață jurnaliștilor care au scris despre acaparările ilegale ale lăcașurilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene, atacurile sistemice asupra credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene și fărădelegile împotriva a milioane de ucraineni. Gandiți-vă la aceasta!”. Dar de ce se întâmplă acestea?

Pentru că, potrivit lui Kosti Bondarenko, autoritățile continuă să „curățe” Biserica și vor îndepărta din calea lor pe oricine care le va sta împotrivă.

Întrebarea rămâne deschisă: cu ce anume se ocupă autoritățile noastre, dacă presa bisericească independentă reprezintă un impediment?

Sursa: https://spzh.media/