Plapuma Patriarhului

 Într-una din zile a venit un boier la Sfântul Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei,  şi văzând că aşternutul lui de învelit era rupt şi sărac, mergând la casa sa, i-a trimis o plapumă al cărei preţ era de treizeci şi şase de galbeni şi l-a rugat pe Sfântul să se acopere cu acea plapumă.

Patriarhul, nevoind să-l necăjească pe acel boier a primit plapuma şi numai într-o noapte s-a acoperit cu ea. Apoi îşi zise: ,,Amar ţie, ticălosule Ioane, că te acoperi cu plapumă de mult preţ, iar săracii, fraţii lui Hristos, pier de atâta frig şi ger! Câţi sunt care înnoptează fără acoperământ în vânt şi în frig, şi abia au câte o rogojină sau câte o mică zdreanţă. Câţi sunt cei care se culcă goi pe gunoaie şi tremură de frig, apoi fiind flămânzi, nu dorm toată noaptea şi mor de frig. Vai mie, câţi săraci sunt care doresc, ca şi Lazăr să se sature din fărâmiturile ce cad de la masa mea! Vai mie, câţi străini şi nevoiaşi sunt în cetatea aceasta, care n-au unde să-şi plece capul, ci afara stau toată noaptea şi pătimind, mulţumind pentru toate Stăpânului Hristos! Iar tu Ioane, voind să dobândeşti viaţa cea veşnică, petreci în răsfăţare şi toate le ai după plăcere! Vieţuieşti în casă frumoasă, porţi haine moi, bei vin, mănânci peşte ales, şi pe lângă acestea toate, te-ai acoperit şi cu plapumă de mult preţ, din cel mai fin material. Ce mai nădăjduieşti în veacul ce va să fie? Cu adevărat îţi zic, ticălosule Ioane, nu vei dobândi Împărăţia cea Veşnică, ci vei auzi ca bogatul acela din pilda Mântuitorului, că ai primit binele în viaţa ta, iar cei săraci au primit cele rele. Binecuvântat să fie Dumnezeu că în celelalte nopţi smeritul Ioan nu se va mai acoperi cu această plapumă, ci săracii şi nevoiaşii se vor îndestula din preţul ei”.

Făcându-se ziuă, îndată a trimis plapuma la târg să o vândă, ca astfel, cu preţul ei, să cumpere haine săracilor. Iar când era să vândă plapuma, s-a întâmplat de a trecut pe acolo chiar boierul care-i dăruise acea plapumă fericitului Ioan. Şi văzând că se vinde, a cumpărat-o el şi iarăşi a trimis-o lui Ioan, rugându-l s-o ţină pentru trebuinţa sa.

Iar Sfântul, luând-o a pus-o din nou la vânzare. Dar boierul cumpărând-o din nou, a trimis-o lui Ioan, rugându-l să se acopere cu ea. Ioan a trimis-o pentru a treia oară să fie vândută, dar boierul, şi de astă dată cumpărând-o, a trimis-o iarăşi lui Ioan.

După aceasta, Sfântul a trimis un cuvânt boierului acela, zicând: ,,Vom vedea cine din noi se va supăra mai întâi, eu vânzând-o, sau tu cumpărând-o şi iarăşi dându-mi-o”.

În felul acesta, sfântul Ioan a luat mult aur de la acel boier pentru folosul săracilor.

   Sursa: Nestemate duhovniceşti, vol. II, Cristian şi Claudia Şerban