Plecăm sau rămânem acasă?

Zilnic suntem solicitați și noi, în calitate de preoți, să-i binecuvântăm la drum (direct sau prin rude) pe cei care pleacă sau sunt în așa-zisa „călătorie” peste hotare.

De altfel, așa sunt înscriși în pomelnice, la rubrica călători, mulți credincioși stabiliți de mulți ani cu traiul în alte țări. Rudele îi califică drept „călători”, iar pentru unii rămâne un vis să-i revadă acasă.

Unii ne cer sfat: să plece sau să rămână? E păcat să părăsească țara natală?

Mereu le răspund: ne-am bucura să plecați, dar cu gândul să reveniți mai școliți, mai experientați… și, de ce nu, mai înstăriți. În anumite cazuri ar fi păcat să rămână acasă, dacă domeniul de activitate presupune instruire, perfecționare, schimb de experiență ș.a. peste hotare.

Omul sfințește locul.

Deși locurile natale sunt scumpe și dragi, prea puțini se rețin la baștină. Deși cele mai importante evenimente încep cu imnul de stat și cu lecții de patriotism, prea puțini pot intona melodia sau rosti cuvintele imnului. Câți știu că autorii versurilor și melodiei imnului de stat  sunt doi preoți – Alexei Mateevici și Alexandru Cristea?!

Lumea trebuie educată în adevăratul spirit al valorilor, să știe și să prețuiască istoria, graiul, cultura națională și să trăiască conform crezului nostru creștin.

Spicuiesc din Fărâmele de suflet ale scriitorului Aurelian Silvestru: „Este nedrept, scria Grigore Vieru, să-i învăţăm pe copii, cum să moară pentru patrie, înainte de a-i învăţa cum să trăiască pentru ea. Important e să ştii că ea, ţara, are nevoie de tine şi că tu poţi pune umărul la prosperarea ei. Patriotismul nu e un sentiment negociabil. Îl ai sau nu – de asta depinde demintatea ta. Nu-ţi trebuie prea multă ură, ca să-l risipeşti în van. În scimb ai nevoie de toată dragostea, ca să-l preschimbi în demnitate. Când Ţara strigă după ajutorul tău, nu poţi să fii decât erou sau laş. O cale de mijloc nu există…”.

Să le cultivăm celor în creștere adevăratele valori ce ne reprezintă, să le arătăm că nicăieri nu poate fi mai bine ca acasă, că oriunde te-ai duce simți că ești venetic, că te simți acasă ca acasă doar dacă sunt oamenii dragi în preajmă.

Să-i învățăm pe cei ce vin din urmă că e o datorie sfântă să te rogi pentru de Dumnezeu păzită țara noastră, stăpânirea, oastea, mai marii orașelor și satelor, și toți care locuiesc în ea… pentru ca să viețuim în pace, bună înțelegere și dragoste.

Adevărata patrie e în ceruri. Aici suntem trecători și călători, având puțin răgaz să ne pregătim de marea întâlnire cu Domnul.

Nu vom fi întrebați unde am trăit, în ce pământ, în ce perioadă istorică…, dar cum am trăit pentru Dumnezeu și aproapele!

Dar de acasă sau în dorul de casă altfel se deschid cerurile!

Preot Octavian Moșin