Pomenirea Sfântului Ierarh Mitrofan al Voronejului

Sfântul Ierarh Mitrofan era primul episcop la catedra oraşului Voronej şi a trăit în secolul al XVII-lea. Rămînînd de timpuriu văduv el s-a călugărit. Pentru viața sa sfîntă a devenit egumen al unor mănăstiri, pe urmă a condus catedra din Voronej timp de 20 ani.

El s-a săvîrşit către Domnul în douăzeci şi trei de zile ale lunii noiembrie din anul 1703. Sfintele lui moaşte s-au descoperit a fi făcătoare de minuni la anul 1832.

A contribuit la prosperitatea și puritatea Credinței Ortodoxe, a fost un păstor bun care se îngrijea de suflețele încredințate, dar și un om ce îşi iubea țara. A susținut construcția flotei ruse iniţiată de țarul Petru I. Domnul l-a proslăvit prin neputrezirea trupului său, moaștele sale aflîndu-se pînă în prezent în catedrala oraşului Voronej, de la care creștinii primesc ajutor și tămăduiri.

***

Virtuţile duhovniceşti şi pastorale ale Sfântului Mitrofan (Macarie, în schimă) au fost cinstite, în Voronej, imediat după mutarea sa la Domnul (23 noiembrie 1703 ). Succesorii săi, ierarhii de Voronej, au considerat ca datorie a lor sacră, să stabilească o zi de pomenire anuală a întâiului ierarh al turmei proprii, împreună cu părinţii acestuia, preotul Vasile şi Maria.

Oamenii din Voronej şi împrejurimi veneau la Catedrala Buna Vestire, unde se oficiau Slujbele de Pomenire, la mormântul său. O contribuţie importantă la pomenirea Sfântului Mitrofan a avut, de asemenea, dorinţa lui ultimă, de a se face rugăciuni pentru el. În acest scop, Sfântul, chiar din timpul vieţii sale, a construit un paraclis, la catedrală, în cinstea Sfântului Arhanghel Mihail (Sfântul său protector), în care un preot rânduit special oficia Sfânta Liturghie. Deşi generaţiile care au urmat nu l-au cunosc pe Sfânt, totuşi ele i-au păstrat memoria.

Sfinţenia întâiului ierarh al Eparhiei Voronej-ului a fost, de asemenea, confirmată de Sfintele sale Moaşte rămase neputrezite, fapt atestat în timpul mutării repetate a acestora, de la un sfânt lăcaş, la altul. În anul 1718, Mitropolitul Pahomie de Voronej, pe cale să înceapă construirea unei noi catedrale, a dat ordin să se demoleze vechea Catedrală a Bunei Vestiri. Trupul Sfântului Mitrofan a fost, temporar, mutat în Biserica Rugul Nemistuit. În 1735, trupul Sfântului Mitrofan a fost mutat în noua catedrală, timp în care neputrezirea Sfintelor sale Moaşte a fost din nou remarcată. Pe locul înmormântării Sfântului, se săvârşeau Slujbe de Pomenire în mod obişnuit, pentru acesta.

Până în 1820, rămăsese deja notat faptul că numărul celor care îl venerau pe Sfântul Mitrofan şi se îndreptau către Voronej, crescuse extraordinar. Semnele slăvirii au sporit, de asemenea. Arhiepiscopul Antonie al II-lea de Voronej trimiţând, Sfântului Sinod, rapoarte repetate, despre minuni, şi căutând o hotărâre de canonizare a Sfântului. Sfântul Sinod a prescris, atunci, ca înregistrările minunilor să se păstreze la mormântul Sfântului Mitrofan. În anul 1831, după ce a văzut trupul neputrezit al Sfântului, Arhiepiscopul Antonie, împreună cu membrii Sfântului Sinod, Arhiepiscopul Evghenie de Yaroslavl şi Arhimandritul Ermoghen, din Mânăstirea moscovită Mântuitorul – Androniev, au devenit convinşi de mijlocirea minunată a Sfântului Mitrofan înaintea Tronului lui Dumnezeu.

Sfântul Sinod a emis, apoi, hotărârea, adăugându-l pe Sfântul Mitrofan în rândurile sfinţilor. De atunci, Biserica Rusă sărbătoreşte memoria Sfântului, de două ori, pe parcursul anului: 23 noiembrie, ziua mutării sale la Domnul, şi 7 august, ziua canonizării sale.

Arhiepiscopul Antonie al II-lea (1827-1846) a stabilit local, în Voronej, de asemenea, următoarele zile de sărbătoare, în cinstea Sfântului Mitrofan: 4 iunie, sărbătoarea protectorului său, Sfântul Mitrofan, Patriarhul Constantinopolului; 2 aprilie, ziua sa de sfinţire ca Episcop, în 1682; şi 11 decembrie, ziua mutării Sfintelor Moaşte ale Sfântului Mitrofan, din 1831.

Sfântul Mitrofan a lăsat în urmă un testament duhovnicesc. Originalul său se păstrează în Muzeul de Stat de Istorie. Testamentul are semnătura autoritară unică a Sfântului: “Acest dictat duhovnicesc este atestat de mine… Episcopul Mitrofan de Voronej”.

Pe copertă, în interior, se găseşte o inscripţionare din secolul al XVIII-lea: “Aceasta este cartea testamentului, sau ultima dorinţă, a Schimonahului din Voronej, Macarie, scrisă în oraşul mântuit de Dumnezeu Voronej, în casa Preasfinţiei Sale Episcop şi Schimonah Macarie, care s-a mutat la Domnul în luna noiembrie, la ziua a 23-a, în anul 1703, şi a fost îngropat în a 4-a zi a lui decembrie”.

În ziua precedentă aflării Sfintelor Moaşte ale Sfântului Mitrofan, Arhiepiscopul Antonie de Voronej mergea la biserică, pentru a pregăti noile veşminte, rânduite pentru Sfintele Moaşte. Dintr-o dată, el s-a simţit atât de slăbit, încât abia a mai putut ajunge la chilie. Tulburat de acest lucru, a rămas acolo frământat de întrebări, auzind apoi o voce liniştită: “Nu-mi încălcaţi testamentul”.

Acest lucru nu l-a înţeles imediat dar, în schimb, gândindu-se la propriile sale planuri, şi-a adunat forţele şi a deschis dulapul în care se găseau veşmintele, acolo văzând schima monahală, adusă cu puţin înainte de un călugăr necunoscut, care i-o încredinţase, zicându-i că va fi în curând nevoie de ea.

Văzând această schimă monahală, ierarhul şi-a dat seama cum cuvintele “Nu-mi încălcaţi testamentul”, reprezentau de fapt voia Sfântului Mitrofan, ca ei să nu-i înveşmânteze Sfintele Moaşte, ci să le învelească în schimă. Prin aceasta, cu umilinţă extremă, el a indicat legătura duhovnicească profundă cu Sfântul său protector (în schimă), Sfântul Macarie din Unghesk.

***

Mănăstirea Călărășeuca din republica Moldova are hramul Sf. Mitrofan al Voronejului.