Postul Crăciunului – vreme de pocăinţă pentru păcatele proprii şi de curăţire a conştiinţei noastre

Iată că a sosit şi Postul Crăciunului, vreme de pocăin­ţă pentru păcatele proprii, de curăţire a conştiinţei noastre. Pocăinţă ne deschide calea care duce la cer. Ce avem de făcut?

Pregăteşte-te de pocăinţă. Cercetează-ţi conştiinţa în lumina poruncilor. Nu spune: „Am făcut toate păcatele!” Nu este bine nici să-ţi atribui păcate pe care nu le-ai făcut, dar nici să le ascunzi pe cele pe care le-ai făcut. Trebuie să urăşti păcatul pentru care te pocăieşti şi să nu-l mai faci.

Ia seama că şi tâlharul înţelept, care s-a pocăit pe cruce, a răbdat totuşi chinurile răstignirii câteva ceasuri. Străduieşte-te să faci roade vrednice de pocăinţă; dacă te pocăieşti de zgârcenie, manifesta generozitate; dacă eşti lacom, consuma mâncăruri simple; dacă slujeşti pântecelui, fii mai reţinut la mâncare; dacă eşti leneş, fii iubitor de muncă; dacă est mic de suflet, fii plin de bărbăţie; dacă eşti neglijent, fii grijuliu; dacă eşti invidios, fii iubitor; dacă eşti elegant, îmbracă-te modest; dacă ai citit cărţi lumeşti, citeşte-le pe cele duhovniceşti, dacă ai dansat, bate metanii etc.

La mulţi pocăinţa este doar pe buze. Le pare rău, plâng, dar nu lucrează binele. Pentru un păcat mai mare este nevoie de o pocăinţă mai mare, arătată prin fapte! Păcatele se spala cu lacrimi. Doi fraţi se pocăiau cu lacrimi. La unul dintre ei, păcatele s-au şters de tot, iar la celălalt doar în parte, din cauză că erau păcate mult mai grele. Cei care se pocăiesc trebuie să lectureze cărţi duhovniceşti, mai ales despre pocăinţa; să afle cum să discearnă binele de rău, pentru că necunoştinţă este tot un păcat.

Când te pregăteşti de spovedanie nu te cerceta cu superficialitate, enumerând simplu păcatele, aminteşte-ţi cum ai greşit. Valoarea mărturisirii nu constă doar în iertarea păcatelor, ci şi în ajutorul lui Dumnezeu pentru a renunţa la acele păcate. În post evita distracţiile. Uită de televizor, de filme etc, nu te antrena în discuţii fără rost. Concentrează-ţi atenţia la propriile căderi, nimicindu-le prin mărturisire. Renunţă la podoabele exterioare. Taci, păzind înţelepciunea. Ascultă muzica duhovnicească. Nu mustră pe nimeni, ci, dimpotrivă, bucură-te şi rabda când eşti mustrat. Nimiceşte mândria. Renunţă să bei când eşti în vizită la cineva. Defăimarea şi judecarea aproapelui părăseşte-le, vorbeşte ce este de folos. Nu te ruşina de credinţă şi nu te teme să suferi pentru Dumnezeu. Nu te desfata de căldură şi în baie, foloseşte-te de ele doar cât este nevoie. Stai acasă. Nu te supăra şi nu supăra pe nimeni. Nu refuza când ţi se adresează o rugăminte. Nu invidia. Educă-te doar pe tine, copiii şi nepoţii. Aminteşte-ţi de moarte şi iubeşte oamenii. Ţine minte că pocăinţa este înţelegerea cu Dumnezeu pentru îndreptarea vieţii.

Păcatele se uită. Când uităm o carte folositoare, o luăm şi o recitim. Odată cu nouă lectură, găsim în ea nu doar ce ne-a plăcut înainte, ci şi multe lucruri noi, pe care nu le băgasem de seamă la prima lectura. În acelaşi fel, şi mărturisirea cu căinţa trebuie înnoita în memorie. Dacă, după spovedanie, conştiinţa ta nu s-a liniştit, trebuie să împlineşti canonul. Îmbunătăţeşte pregătirea pentru spovedanie: notează-ţi în fiecare zi tot ceea ce îţi nelinişteşte conştiinţa. La spovedanie, citeşte notiţele părintelui tău duhovnicesc. Dacă trebuie, el te va întreba în plus. Răspunde fără să ascunzi ceva.

După spovedanie trebuie să te lupţi cu gândurile, care le îndeamnă la deprinderile rele. Ţine minte: păcatul repetat distruge spovedania! Orice păcat cere pedeapsa ispasitoa­re. Pentru păcatul nemărturisit, omul este chinuit de demon şi aici, pe pământ. De aceea, nu ţine păcatul în inimă nici o zi, nici un ceas. El te lipseşte de îndrăznirea în rugăciune. Rabdă suferinţele şi neputinţele dacă este necesar. Dar este greşit şi să te ocupi cu păcatele tale mai mult decât cu cuge­tarea la Dumnezeu.

Extras din: Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: Invataturi si intamplari minunate, Editura Sophia, 2011