Postul: Grija de trup să nu o facem spre pofte

Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape.

Să lepădăm dar lucrurile întunericului

şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii

Romani 13, 12

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!

Iubiți întru Hristos frați și surori! Astăzi, în Duminica Iertării, când Biserica Ortodoxă face pomenirea izgonirii lui Adam din Rai, noi facem lăsatul secului pentru a intra în Postul Mare. Suntem chemați să ne transformăm nu doar trupurile noastre. Cea mai mare semnificație a postului este schimbarea minții, transfigurarea sufletului. Ca noi să simțim această schimbare cu toate fibrele, cu toate părticelele sufletului nostru, și prin aceasta să ne apropiem de Dumnezeu. Acesta este scopul fiecărui post – apropierea de Dumnezeu, altfel nu vom posti, ci vom face simplă dietă. Și medicii, chiar și ateii, recomandă uneori abținerea de la anumite produse în scopuri curative – prin aceasta, recunoscând, fără să vrea, folosul postului. Adesea noi abuzăm atât de mult de mâncare, încât ea devine deja dăunătoare, nu lecuitoare, pentru organismul nostru. Și atunci chiar medicii ne recomandă să facem o cură, să urmăm un anumit regim alimentar, pentru a ne restabili forțele organismului. Totuși, repet, postul este o noțiune spirituală, iar omul, fiind alcătuit din suflet și trup, este chemat prin post la o restaurare spirituală și trupească. Prin trup ne întărim sufletul, pentru că trupul este templu al Duhului Sfânt care este în fiecare ființă umană, iar prin tăria duhovnicească aducem folos și trupului nostru.

În Epistola către Romani pe care o auzim astăzi citindu-se în biserică, Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să ne păstrăm curăția trupului și să căutăm îmbogățire duhovnicească: ”Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă, ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte”. (Romani 13, 13-14). Astfel, Sfântul Apostol Pavel subliniază că noi trebuie să ne îngrijim de trupul nostru, dar în măsura cuviinței, fără de a face abuz de darurile lui Dumnezeu. În alte cuvinte, noi mâncăm pentru a trăi, și nu trăim pentru a mânca.

Pe de altă parte, Dumnezeiescul Apostol ne îndeamnă: ”Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit” (Romani 14, 1). Postul este menit pentru întărirea trupului și a sufletului, pentru educarea voinței. Omul sănătos poate posti mai aspru, iar cel bolnav deja este smerit prin boala sa, el deja postește, de aceea, măsura postului acestui om va fi alta.

Nu este obligatoriu postul pentru cei săraci – ei postesc prin însăși sărăcia lor, și mănâncă ceea ce au, atunci când au. Este dezlegat postul pentru cei aflați în călătorie – pentru că ei nu sunt stăpâni pe situația proprie, aflându-se în mila gazdei. Totuși, nu trebuie să facem abuz de această dezlegare, întrucât în ziua de azi nu mai este o problemă să-ți cumperi produse de post atunci când te afle în călătorie. Și chiar călătoriile moderne nu presupun acele eforturi fizice care se făceau în vremurile străvechi, omul deplasându-se cu transportul foarte rapid și ușor.

Este dezlegat postul pentru cei aflați în temnițe, pentru ostași – pentru că ei nu sunt stăpâni pe situația proprie, ci mănâncă ceea ce le este propus.

Trebuie să avem înțelepciunea cuvenită, și în post este bine să ne limităm deplasările și călătoriile – ca să nu punem în situații incomode pe eventualele gazde. Iar dacă este inevitabilă călătoria, în virtutea unor datorii de serviciu, sau pentru că ai vrut să faci o plăcere prin vizitarea unei rude care nu-ți împărtășește valorile credinței tale – atunci fii bun și mulțumește pentru hrana ce ți s-a oferit, fără a te lăuda cu postul tău și fără de a mustra sau accentua cumva ”necredința” gazdei tale. Mai bine fac cei care în post nu merg în vizite, sau merg acolo, unde la fel se postește. În societatea seculară sunt multe sărbători laice, așa numite zile de naștere, ce cad în perioada postului. Este bine de a le evita, mai ales că postul, în primul rând, este o asceză spirituală. Chiar dacă vei avea mâncare ”de post” pe masă, muzica, distracțiile, bancurile, vestimentația și toată ambianța acestei ”sărbători” va fi de frupt!

Astăzi până și postul este comercializat. Trăim în epoca publicității. Magazinele sunt pline cu salamuri ”de post”, brânzeturi ”de post”, dulciuri ”de post”. Să știți că nu sunt de post! Conțin uleiuri, chiar dacă și vegetale, iar pe parcursul săptămânii în Postul Mare uleiul nu este dezlegat. Să nu uităm, cât de dăunătoare sunt aceste produse ”de post” făcute cu ulei de palmier și cu dulciuri pline de coloranți artificiali și intensificatori de gust! Noi căutăm prin post însănătoșirea, nu îmbolnăvirea. Și, iarăși, natura postului constă în înfrânare, și nu în substituirea unor produse alimentare cu altele. Va încălca postul cel care va mânca un ceaun cu cartofi fierți – pentru că, oricum, se va îmbuiba și își va dăuna corpului. Postul este asceză spirituală, este cultivarea virtuților dragostei, înfrânării, răbdării, bunătății, milosteniei. Acestea sunt roadele râvnite ale postului, iar însănătoșirea trupului este doar un efect lateral.

Ca postul să nu treacă neobservat de noi, trebuie să tindem pentru a valorifica fiecare zi, fiecare clipă a Postului – prin lectura Sfintei Scripturi, a Vieților Sfinților, a învățăturii de credință. Să citim în fiecare zi pentru a ne îmbogăți sufletește, amintindu-ne de cuvintele Sfântului Apostol Pavel: ”Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Romani 13, 12).

Bunul nostru Dumnezeu să ne întărească spre această lucrare binecuvântată. Amin!

imagine: crestinortodox.ro