Povestea emoţionantă a bătrânei din Argeş care vinde veste de lână pe străzile din Bucureşti pentru a-i plăti tratamentul soţului bolnav de cancer - Portalul "Moldova Ortodoxă" | Portalul "Moldova Ortodoxă"
Header image

Povestea emoţionantă a bătrânei din Argeş care vinde veste de lână pe străzile din Bucureşti pentru a-i plăti tratamentul soţului bolnav de cancer

18:07, luni, 14 decembrie, 2015 | Cuvinte-cheie: , , , ,

Mamaia Cristina călătoreşte periodic cu trenul câte 200 de kilometri pentru a-şi vinde, pe străzile îngheţate ale Capitalei, confecţiile din lână. Povestea apăsătoare a femeii în vârstă de 67 de ani conţine, însă, un capitol fericit, „scris” la sfârşitul acestui an. O postare pe Facebook a unei cliente a atins zeci de mii de oameni şi a dus vestea ilicelor împletite de bătrâna necăjită la urechile românilor inimoşi din ţară, dar şi din afara ei.

Anii bătrâneţii nu sunt întotdeuna o oază de linişte şi odihnă. Dreptul de a ne întinde oasele trudite, câştigat prin ani de muncă, devine, uneori, prea puţin important atunci când se ciocneşte cu realitatea, iar nevoia de supravieţuire învinge. Este şi cazul Cristinei Achimoiu, o femeie în vârstă de 67 de ani care îşi trăieşte clipele târzii ale vieţii făcând negoţ, prin ploaie şi vânt, cu botoşii şi vestele de lână ţesute de dânsa, dar şi de alte femei din comuna Corbi, judeţul Argeş, de unde se trage.

Sănătoasă, dar chinuită de anii pe care-i duce în spate şi de boala grea a soţului, un cancer de prostată care îl ţine imobilizat la pat de doi ani, mamaia Cristina străbate periodic, din septembrie până în aprilie, 200 de kilometri. Trage după ea sacoşe voluminoase pline cu ilice ţărăneşti împletite cu grijă şi iscusinţă de femeile de la ţară. Băieţii ei, unul retras la casa părintească din Argeş, altul plecat în Spania, o ajută cum pot, însă neajunsurile şi costurile tratamentului bărbatului bolnav sunt peste puterile lor.
Bătrâna, amendată de poliţişti
„Tata e la pat, e grav bolnav şi suntem într-o situaţie nefericită. Bine că lucrăm lâna de la oi, avem animale. A fost zonă de colectiv aici şi lucrează şi femeile din sat cu lâna, pentru că nu s-ar descurca singură cu tot. Torc toate lâna, fac veste, botoşi şi altele, iar ea merge şi le vinde. Apoi profitul se împarte”, povesteşte unul dintre fiii femeii, Petre Achimoiu, un bărbat solid, dar trecut, la rândul lui, prin greutăţile vieţii. Absolvent de liceu şi cu câteva cursuri de calificare finalizate, bărbatul a locuit o vreme în Bucureşti, unde a lucrat ca agent de pază la un hotel de pe Calea Victoriei, însă s-a retras acasă în comuna muntenească după divorţul de soţie. De atunci, îşi ajută mama după puteri.
„Lucrează pe timp de vară, când nu se caută aşa tare confecţiile de lână. Este greu, dar nu vrem să fim ipocriţi. Suntem oameni sinceri, nu cerem nimic. Ea se chinuie foarte tare. Chiar dacă avem o gazdă în Bucureşti, tot stă prin frig, pe drumuri, să vândă”, mai spune bărbatul.
Chinul bătrânei nu se termină la vremea rece de afară. Mamaia Cristina nu este străină nici de pericolele străzii, nici de excesul de zel al poliţiştilor, care o tratează, uneori, ca pe un infractor.

A luat şi amenzi, a luat de toate. Lângă ea se vindeau ţigări de contrabandă, poate şi droguri, iar poliţiştii care treceau o luau şi pe ea la rost. Noi avem certificat de producător, dar nu a contat. Noroc că am vorbit cu primarul, un om bun, şi ne lasă să plătim în rate, adaugă Petre Achimoiu.

Cu o pensie minimă de 400 de lei, un ajutor de la primărie care nu şi-a găsit calea spre bătrână de trei luni şi doi băieţi mari, dar măcinaţi şi ei de probleme, bunica îşi duce bătrâneţea în frig, vânzându-şi munca cu preţuri de până la 40 de lei. Uneori clienţii vin, alteori întârzie să apară, însă una dintre vânzările pe care le-a făcut săptămâna trecută a fost, se pare, cu noroc. O tânără blondă şi subţirică, jurnalistă de profesie, Carla Alina Buleanu (foto), „a fost trimisă de Maica Domnului”, este convinsă mamaia Cristina.

„Sunteţi prima clientă, domnişoară. Sper să-mi purtaţi noroc”

„Am trecut într-o dimineaţă, săptămâna trecută, prin zona Rosetti împreună cu tatăl meu. La stop era doamna cu mai multe veste în mână, printre care am remarcat eu una gri. După un scurt dialog cu tatăl meu, el a deschis geamul si a întrebat-o cât costă o vestă, iar când femeia a zis 40 de lei am rămas şocată, ştiind că asemenea articole ajung la 200 de lei la târgurile de specialitate. În timp ce coboram din maşină, i-am făcut câteva poze, fără să îi prind faţa sau să mă vadă, fiindu-mi teamă să nu se gândească că vreau să îi fac vreun rău. M-am gândit că aşa poate că or mai veni 3-4 persoane, din cei care vor vedea postarea pe Facebook, să cumpere de la dânsa. «Sunteţi prima clientă, domnişoară. Sper să-mi purtaţi noroc», mi-a spus”, povesteşte tânăra. 
Ce a urmat, însă, a întrecut orice aşteptare. Postarea tinerei a atins inimile a peste 20.000 de persoane. Distribuită de 19.889 de ori şi apreciată de 22.544 de oameni, povestea bunicuţei a traversat ţara şi-a ajuns chiar şi dincolo de graniţe.

Am primit un număr impresionant de mesaje private de la persoane care îşi doreau să cumpere şi să o ajute pe doamnă. Au fost oameni din peste zece oraşe mari din ţară, dar ce m-a impresionat cel mai mult a fost faptul că mi-au scris oameni din Anglia, Canada, Gemania, Italia, Austria şi alte câteva ţări. Alţii au căutat-o imediat după ce au citit postarea. Bătrâna a vândut tot ce avea în sacoşe în ziua respectivă, iar pe seară mi-au scris două doamne, mai inspirate decât mine, care i-au luat numărul de telefon. Mi-au spus că femeia cu vestele plângea de fericire, că vrea neaparat să mă găsească şi că este convinsă că m-a trimis Maica Domnului, a declarat, emoţionată, Carla Buleanu.

Tânăra povesteşte că şi-a făcut curaj să o caute pe mamaia Cristina abia după două zile, copleşită de vorbele frumoase, încă nerostite, pe care era convinsă că bătrâna avea să i le adreseze. „Eram conştientă că, real vorbind, am postat doar nişte poze pe internet, nu am alergat la vreun maraton. Într-un final am vorbit, mi-a povestit despre boala soţului, ne-au dat lacrimile amândurora la telefon şi, pe final, m-a invitat la ea acasă în Argeş, la vară, pentru o săptămână. Eu am fost convinsă că această postare va fi una banală, că poate voi convinge câteva persoane să cumpere de la dânsa, dar ce s-a întâmplat apoi m-a schimbat foarte mult. Mi s-a demonstrat încă o dată că există magie în vieţile nostre, dar şi că Facebook-ul, oricât de blamat ar fi uneori, se pare că poate face minuni”, a mai spus aceasta.

sursa http://adevarul.ro

646x404

Contact Form Powered By : XYZScripts.com