Pr. Alexandr Volkov: „Noi, ortodocşii, trebuie să depăşim controversele prin dragoste!”

Trebuie să recunosc că, atunci când am solicitat părintelui Alexandr Volkov acest interviu, am avut temerea că nu va accepta. M‑am temut că ar putea invoca faptul că interviul nu a fost programat din timp, că nu i‑am transmis întrebările sau că nu ar avea binecuvântarea Patriarhului său. Părintele Alexandr a răspuns însă imediat rugăminţii mele şi a rezolvat inclusiv dificila problemă a traducerii. Înainte de a începe discuţia, i‑am mărturisit că dorinţa mea, ca fiu al Bisericii, este ca acest interviu să fie unul ziditor, însă, ca jurnalist, sunt ispitit să abordez şi teme sensibile la care cititorii revistei aşteptă unele răspunsuri. L‑am rugat deci să nu se supere dacă vor fi şi întrebări incomode şi l‑am asigurat că nici eu nu mă supăr, dacă va considera că este mai bine să nu răspundă la ele. Zâmbitor, părintele Alexandr mi‑a răspuns liniştit: „Nu există astfel de întrebări!”.

Bănuiesc că aceasta este prima dumneavoastră vizită în România. Cu ce ocazie şi care sunt primele impresii?

Sunt foarte bucuros să îl însoţesc în această vizită pe Sanctitatea Sa, Părintele Patriarh Kiril. Pentru mine, este o ocazie minunată de a vizita România întâia dată. Facem această vizită pe de o parte pentru a‑i comemora pe mucenicii care au pătimit pentru credinţă, şi pe de altă parte pentru a‑l felicita pe Părintele Patriarh Daniel, la zece ani de la întronizarea sa. Aceste două aspecte creează premisele unei bune relaţii între cele două Biserici surori.

Presa a speculat mult în această perioadă şi a lansat tot felul de scenarii cu privire la această vizită…

Sanctitatea Sa, Părintele Patriarh Kiril, este o persoană extrem de onestă şi deschisă. Agenda Sanctităţii Sale este întotdeauna foarte transparentă şi nu au existat nici un fel de teme ascunse. Singurul scop al acestei vizite este acela de a crea o atmosferă pozitivă între cele două Biserici.

La sosirea pe Aeroportul Otopeni, Sanctitatea Sa Părintele Patriarh Kiril a vorbit despre valorile comune care conduc la bune relaţii între oameni. Cum putem face să primeze valorile comune ortodoxe în faţa acelor aşa‑zise „valori”, care sunt în contradicţie cu învăţătura creştină?

Aceasta este o temă foarte dureroasă şi complicată, care este foarte actuală mai ales în cazul comunităţilor integrate foarte profund în Europa, cum este, spre exemplu, România, şi mai puţin pentru Rusia, care nu este sub asaltul acestor non‑valori care se promovează foarte activ şi agresiv în cadrul Europei moderne. În Rusia vedem cum aceste „valori” pseudo‑umaniste ne atacă cu ajutorul mass‑media şi prin internet şi cu precădere pe tineri. Aceasta este o mare provocare pentru Biserica Ortodoxă în general, şi pentru comunităţile ortodoxe dintr‑o regiune sau alta. În acest sens, Biserica Ortodoxă Română este deplin îndreptăţită să‑şi apere valorile creştine şi vedem cum Biserica Ortodoxă Română din interiorul Europei propovăduieşte acel creştinism curat şi ortodox. Acelaşi lucru îl face şi Biserica Ortodoxă Rusă. Şi noi Îl propovăduim deschis şi cu glas tare pe Hristos şi valorile Evangheliei. Vedem astăzi cât de mulţi oameni vor să scoată Sfânta Evanghelie din viaţa comunităţii, să schimbe poruncile cu nişte concepte foarte stranii în ceea ce priveşte ce este bine şi ce este rău. Sarcina noastră principală este să Îl mărturisim pe Hristos şi să nu ne fie frică. Acesta este şi mesajul cu care Preafericitul Părinte Kiril a venit în România.

Cum se vede România europeană dinspre Rusia, sub aspectul viitorului său duhovnicesc? Credeţi că vom rezista duhului secularist?

Cred că, dacă ne vom păstra tradiţiile, şi păstrarea lor nu este o întoarcere la trecut, ci poziţia firească din care privim spre viitor, atunci noi vom reuşi să atragem mai mulţi oameni contemporani. Păstrarea credinţei este temelia dialogului cu omul modern, care este foarte obosit de această filosofie postmodernistă care îi este impusă forţat. Omul modern caută să schimbe această „făcătură” duhovnicească ce domină conştiinţa publică. Este foarte important ca omul modern, atunci când începe să caute ceva, să se regăsească în tradiţia lui, să nu fie tentat să caute în altă parte. De aceea trebuie să mărturisim că noi, ca Biserică Ortodoxă, putem oferi omului modern răspunsurile la întrebările lui.

Etnofiletismul este o gravă problemă cu care se confruntă Biserica Ortodoxă astăzi. S‑a ajuns la nivel mondial să se folosească în mod curent două expresii: „biserică ortodoxă greacă” şi „biserică ortodoxă rusă”. Cum vedeţi rezolvarea problemei diasporei şi a jurisdicţiilor suprapuse?

În cadrul Ortodoxiei există anumite dificultăţi. Urmare a tragediei celor două războaie mondiale, milioane de oameni s‑au strămutat şi au încercat să se stabilească în locuri noi, în Europa, în Asia, în America. Ortodoxia nu se confruntase cu astfel de fenomene. Este nevoie să căutăm nişte răspunsuri corecte despre modalitatea de organizare a diasporei ortodoxe în Lumea Nouă. În acest domeniu nu avem tradiţie ortodoxă. Este vorba despre America şi alte ţări din Europa. Condiţia şi regula principală trebuie să fie dragostea şi înţelegerea reciprocă între ortodocşi. Cel mai rău este că, înlăuntrul familiei ortodoxe, se creează anumite bariere ce despart familia ortodoxă şi care, uneori, sunt legate de unele aspecte politice. Trebuie să înţelegem că nu suntem atât de mulţi şi trebuie să depăşim cu orice preţ aceste controverse interne prin dragoste şi înţelegere reciprocă. Deci nu putem lăsa să existe între noi bariere interne. Şi aşa lumea este dezbinată şi dacă şi ortodocşii vor fi despărţiţi, acest lucru, bineînţeles, nu va duce la nimic bun. De aceea, în ceea ce priveşte întrebarea legată de diasporă, aceasta este una foarte complicată din cauza realităţilor istorice. Sunt însă convins că dacă noi, ortodocşii, vom aplica regula de a ne iubi unul pe altul, aceste situaţii foarte complicate şi diferite care s‑au format sub influenţa unor factori diferiţi, în diverse regiuni ale lumii, vor putea fi rezolvate. Exemplu poate servi reunirea Bisericii Ortodoxe Ruse din Străinătate cu Biserica Ortodoxă Rusă, care a avut loc în pofida mai multor controverse.

Există vreo nădejde, vreo soluţie pentru rezolvarea problemei canonice din Basarabia?

Există teme pe marginea cărora Biserica Ortodoxă Rusă şi Biserica Ortodoxă Română poartă, într‑adevăr, un dialog. Şi aici putem aplica aceeaşi metodă şi cred cu convingere că, la un moment dat, vom ajunge la înţelegere reciprocă, în viitorul apropiat. Faptul că Patriarhul Kiril a venit în România spune mult şi prezenţa Sanctităţii Sale aici, la Bucureşti, transmite un mesaj foarte important şi în privinţa acestei teme. Suntem deschişi pentru dialog.

Fiecare popor are o inimă a ortodoxiei sale. În trecut, grecii au pierdut Constantinopolul, legat de Kosovo sârbii trăiesc o dramă, şi acum auzim voci despre o Patriarhie a Rusiei fără Kiev. Ce se întâmplă? Cum se poate aşa ceva?

Despre aşa ceva nu am auzit. Poate astfel de idei sunt în mintea unor oameni nebuni. Biserica Ortodoxă canonică din Ucraina îşi are centrul nostru comun spiritual la Kiev, locul care este maica întregii Biserici Ruse şi fără de care nici nu ne putem imagina Biserica Ortodoxă Rusă. Cred că toate aceste forţe sănătoase din Biserica Ucraineană îşi dau seama de importanţa păstrării acestor relaţii. Aş vrea să subliniez că relaţiile dintre Biserica Ortodoxă Rusă şi Biserica Ortodoxă Ucraineană sunt pur duhovniceşti şi nu sunt îngreunate de nici un fel de obligaţii administrative, financiare sau de alt fel. Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică este cu totul independentă în conducerea ei internă.

Au fost voci care au încercat să inducă ideea că faptul că unele Biserici autocefale nu au mers în Creta a fost o chestiune orchestrată de Rusia. Care este adevărul?

În ultima vreme a devenit o modă să vezi mâna Moscovei în orice incident din lume. Când trebuie să dai vina pe cineva, automat se dă vina pe Rusia. Poziţia noastră, însă, este cu totul transparentă şi clară: am fost şi suntem deschişi pentru dialog. Biserica Ortodoxă Rusă este prima care sprijină dialogul între Bisericile Ortodoxe locale, inclusiv în cadrul unui Sinod panortodox spre care tindem. Faptul că întrunirea din Creta nu a fost un Sinod panortodox este trist, însă noi privim cu optimism în viitor, cu speranţa că între Biserici va fi o bună înţelegere, care va duce la convocarea unei întruniri panortodoxe, unde vom mărturisi unitatea noastră în faţa lumii ortodoxe şi neortodoxe.

Biserica Ortodoxă Rusă, deşi nu a participat în Creta, a rămas în deplină comuniune cu celelalte Biserici Ortodoxe surori. Se încearcă să se creeze dezbinare folosind acest subiect. Care este mesajul Patriarhiei Ruse în problema comuniunii şi a problemelor teologice care au generat discuţii?

Tema întrunirii din Creta, precum şi discuţiile din cauza cărora Biserica Ortodoxă Rusă nu a putut participa sunt mult mai puţin importante decât comuniunea noastră euharistică. Nici nu poate fi vorba ca, din cauza acestor discuţii şi a unor neînţelegeri neînsemnate, cineva să se pronunţe pentru întreruperea comuniunii euharistice. Aşa ceva ar fi catastrofal. În acest sens, noi privim cu mare regret întreruperea comuniunii între Patriarhiile A ntiohiei şi Ierusalimului din cauza parohiilor din Qatar. De aceea, mesajul principal al Bisericii Ortodoxe Ruse este, bineînţeles, apelul la dialog. Fiecare Biserică Ortodoxă locală trebuie să ţină cont de părerea celeilalte Biserici. Fără încercări de a domina în procesul luării unor decizii.

În încheiere, aş vrea să vă rog să transmiteţi Părintelui Patriarh Kiril, din partea noastră, a credincioşilor, că ne dorim sincer o strângere a legăturilor cu creştinii ortodocşi din Rusia. În mod concret, poate mai mulţi ierarhi din Rusia să participe la slujbele din România şi reciproc, iar mai mulţi pelerini din România să viziteze Rusia şi reciproc.

Biserica Ortodoxă Rusă şi Biserica Ortodoxă Română sunt cele mai mari Biserici Ortodoxe din lume. Avem o responsabilitate imensă şi, pe de altă parte, avem tradiţii profunde proprii. Pentru noi este foarte important să ne împărtăşim experienţa unii celorlalţi şi să comunicăm. Aducerea în România a unei părticele din sfintele moaşte ale Sfântului Cuvios Serafim de Sarov va contribui la cunoaşterea mai profundă de către credincioşii români a tradiţiilor ortodoxe ruseşti, iar noi, în schimb, ne bucurăm ca ortodocşii ruşi să cunoască cât mai profund această tradiţie minunată şi atât de diferită a ortodoxiei din România.

A consemnat Silviu‑Andrei VLĂDĂREANU
Traducere din limba rusă de Anatolii LOŞAKOV, Secretar II al Ambasadei Federaţiei Ruse în Republica Moldova

ARTICOL DIN CUPRINSUL REVISTEI LUMEA CREDINȚEI NR. 172/2017.