Preasfințitul episcop Filaret a oficiat Sfânta Liturghie în duminica a XXVI-a după Pogorârea Sfântului Duh, la mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” Căpriana

Strica-voi hambarele mele şi mai mari le voi zidi şi-mi voi strânge acolo tot grâul meu şi bunătăţile mele, şi-i voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani: odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule, în noaptea aceasta îţi voi cere sufletul!”

Domnul Iisus Hristos ne-a spus că aşa se va întâmpla cu oricine este împovărat de astfel de preocupări, care se îmbogăţeşte mai mult în cele materiale decât în cele duhovniceşti, care nu împarte surplusul pâinii sale oamenilor săraci, ci îşi construieşte noi jitniţe. Lor le vor fi adresate cuvintele Sfântului Ioan Botezătorul: Iată, securea stă la rădăcina pomilor: tot pomul ce nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc (Matei 3, 10).

Astfel va fi secerat oricine care, la fel ca şi bogatul nebun, nu vrea să ştie că în jurul lui trăiesc mulţi nevoiaşi, mulţi oameni flămânzi, dar nu se gândeşte să ofere surplusul de pâine acelora. Şi acest bogat se gândea doar la sine. Gândea că va trăi mulţi ani şi se va desfăta de averea lui. Dar Domnul i-a luat viaţa.

Să ne înfricoşăm de acest exemplu, să ne înfricoşăm de securea care ne poate secera în orice moment, să ne gândim la ce înseamnă să te îmbogăţeşti în Dumnezeu. Aceasta înseamnă că treptat, de la o zi la alta, să te luminezi, să te curăţeşti şi să te sfinţeşti.