Predica Cuviosului Cleopa la Intrarea Maicii Domnului în Biserică

În Biserica Slavei Tale Stând, în cer a sta ni se pare,
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești ușa cerească, deschide nouă ușa milei Tale. (Slujba Utreniei)

Intrarea Maicii Domnului în Biserică – Troparul

Astăzi, în fața însemnării bunăvoinței lui Dumnezeu și propovăduirea mântuirii oamenilor, în Biserica lui Dumnezeu, luminat Fecioara se arată și pe Hristos mai înainte Îl vestește. Acesteia și noi, cu mare glas, să-i cântăm: Bucură-te, plinirea rânduielii Ziditorului.

Am pus troparul sărbătorii de azi mai înainte de predică, pentru că în el dumnezeieștii Părinți au adunat învățăturile acestui mare praznic împărătesc. Troparul sau condacul unui praznic sau al unui sfânt adună pe scurt ori viața acelui sfânt, ori însemnătatea acelui praznic despre care se vorbește. Deci, precum ați auzit, începutul troparului este: „Astăzi, înainte însemnarea bunavoinței lui Dumnezeu”. Intrarea Maicii Domnului în Biserică a fost primul semn din rânduiala bunavoinței lui Dumnezeu de a mântui neamul omenesc. Dar să vedem în ce fel s-a împlinit acest semn, în ce fel s-a desfășurat el și cum s-a arătat pe pământ această bunavoință a lui Dumnezeu de a mântui lumea prin nașterea Maicii Domnului și prin intrarea ei în Biserică.

Iată în ce fel a fost Intrarea Maicii Domnului în Biserică:

Împlinindu-se trei ani de la nașterea Maicii Domnului, dumnezeieștii părinți Ioachim și Ana și-au adus aminte de făgăduința pe care au făcut-o lui Dumnezeu mai înainte de a se naște fiica lor, Fecioara Maria. Căci ei, fiind oameni sterpi și neroditori, numai prin rugăciuni, post și milostenie au dobândit pe această dumnezeiască pruncă, Maria. „Doamne, de ne vei da nouă un prunc, ziceau ei, noi îl vom închina Bisericii Tale pentru toată viața, numai să nu ne lași sterpi și neroditori, spre ocară lumii.”

Deci, aducându-și aminte de această făgăduință pe care au făcut-o când Fecioara Maria avea trei ani, sfinții părinți Ioachim și Ana s-au hotărât să o dea Bisericii, după făgăduința de mai înainte. Și gândind acestea, au adunat în Nazaret, orașul în care trăiau, rudele lor de neam împărătesc și arhieresc, căci sfântul Ioachim era din neamul lui David, iar sfânta Ana era din neamul lui Aaron.

După ce s-au sfătuit cu rudele lor, sfinții părinți Ioachim și Ana au adunat multe copile nevinovate și curate, de o vârstă cu dânsa și mai mari din Nazaret, ca să petreacă pe această copila sfântă până la Ierusalim cu făclii aprinse în mâini, cu cântări și cu psalmi. Și au pornit din Nazaret spre templul din Ierusalim, cale de peste 150 km, mergând trei zile în șir. Și era o minune mare și prealaudată acea dumnezeiască adunare alcătuită din rudele Preasfintei Fecioare Maria. Pe cale cântau mai cu seamă psalmii lui David și cele ce se potriveau cu această mare taină și ducerea Maicii Domnului în Sfânta Sfintelor, zicând așa: „Ascultă fiică și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părinților tăi.” (Psalm 44, 12). Adică, uită pe tatăl tău și pe mama ta, că a poftit împăratul – adică Dumnezeu – frumusețea ta, cum zice psalmul 44, și te cheamă în Sfânta Sfintelor.

Și mergând ele pe drum, toată lumea se minuna și se întreba: „Unde merge această adunare?” Că era o adunare de oameni cinstiți, împreună cu dumnezeieștii părinți Ioachim și Ana și atât de strălucitoare, ca o adunare de stele pe cer, iar în mijloc strălucea ca o lună Preasfânta și Preacurata Fecioară Maria, prunca cea de trei ani, care mergea în Sfânta Sfintelor. Și să nu credeți că mergeau numai ele, căci în chip nevăzut mergeau și îngerii lui Dumnezeu, care, la fel, cântau și petreceau pe Preasfânta Fecioară Maria. Căci și chivotul Legii Vechi, cum zice Sfânta Scriptură, l-au dus cu psalmi și cu cântări frumoase, iar înaintea chivotului Legii mergea, cântând și dănțuind, împăratul David (II Regi 6, 5-17). Căci el era și proroc și vedea că acest chivot, care poartă în sine mana, este preînchipuirea Preasfintei Maicii lui Dumnezeu, care va purta în sine mana cea dumnezeiască, pe purtătorul de mana, pe Iisus Hristos.

Dar dacă înaintea chivotului, care era închipuirea Maicii Domnului, dănțuia David și era însoțit de tot Israelul, apoi înaintea acestui chivot viu și insuflețit, care era dumnezeiasca pruncă Maria, nu mergea împăratul cel de pe pământ, nu mergeau oamenii din tot Israelul, ci nevăzut mergeau milioane de îngeri și mergea Însuși Împăratul cerului și al pământului, Iisus Hristos. La aducerea Preasfintei Maicii Domnului în templu, îngerii laudau și cântau de bucurie, pentru că se aducea lui Dumnezeu această biserică vie și insuflețită. Se aducea în Sfânta Sfintelor această biserică dumnezeiască purtată de Duhul lui Dumnezeu, după cum auziți că se cântă în Biserică, la condacul praznicului: „Preacurata biserica a Mântuitorului, cămara cea de mult preț și Fecioara, sfântita vistierie a slavei lui Dumnezeu, astăzi se aduce în casa Domnului… Acesta este cortul cel ceresc”. Așa o aduceau îngerii și o lăudau, căci nu era o copila de rând, ci era biserica insuflețită a Duhului Sfânt, căci cu dânsa călătorea harul Duhului Sfânt, fiind umbrită și plină de puterea Lui.

Când au ajuns la Ierusalim, după o cale de trei zile, s-a făcut și acolo o minune preaslavită. Biserica cea zidită de Solomon și restaurată de Zorobabel, după ce a fost pustiită pe timpul robiei babiloniene, era o biserică foarte frumoasă, căci se minună oarecând Petru de zidurile ei. La intrare, biserica avea cincisprezece trepte, după numărul celor 15 psalmi, pe care preoții și levitii îi cântau când intrau la slujbă. La fiecare treaptă ce urca în biserică se cânta câte un psalm din psalmii treptelor, după cum îi vedem până astăzi în Psaltire. Când a ajuns Fecioara Maria la aceste 15 trepte, dumnezeieștíi părinți Ioachim și Ana voiau să o ducă de mână, ca pe o copilă ce nu poate păși pe trepte. Dar, fiind întărită de harul Duhului Sfânt, ea s-a desprins din mâinile părinților și de ceata fecioarelor care o conduceau cu făclii aprinse și cu cântări, și a început să urce ca o porumbiță nevinovată peste toate treptele, ca o pasăre a raiului, și a ajuns la treapta de sus unde erau preoții îmbrăcați în veșminte de aur împreună cu proorocul Zaharia.

Urcându-se Fecioara, s-au mirat preoții și tot poporul cum o copilă de trei ani a putut să urce treptele așa de ușor ca și cum ar fi zburat. Apoi luând-o în brațe marele prooroc Zaharia, care era și arhiereu și căruia i se descoperise de la Dumnezeu cine este această dumnezeiască pruncă, a dus-o în biserică și, după ce a închinat-o, a făcut un lucru cu totul neobișnuit și cu totul neîngăduit de Legea Veche. A adus-o pe Fecioara Maria, nu în sfânta unde intrau preoții, ci după a doua catapeteasmă, în Sfânta Sfintelor, unde erau: chivotul legii, cel ferecat peste tot cu aur și heruvimii care umbreau altarul și masa și toiagul lui Aaron care înfrunzise și șarpele cel de aramă și celelalte lucruri sfinte ale lor.

Și s-au adunat toți preoții și nu numai ei, ci și îngerii și cu toții s-au minunat, cum se poate să intre o copilă în Sfânta Sfintelor și cum a îndrăznit Zaharia să aducă pe cineva în Sfânta Sfintelor unde preoții nu aveau voie să intre și nici arhiereul nu putea să intre decât o dată pe an, dar și atunci nu fără jertfă de animale și stropind altarul și jertfelnicul cu sânge pentru curățirea lui și a poporului.

Deci, acolo unde arhiereul nu îndrăznea să intre decât o dată pe an, acolo a dus-o pe Sfânta Fecioară, cum s-a cântat astăzi la axionul praznicului, care zice că „îngerii, văzând intrarea Preacuratei Fecioare Maria, foarte s-au spăimântat, cum o fecioară, o copilă, a intrat în Sfânta Sfintelor…!” Dar dumnezeiescul prooroc Zaharia, știa cine este această copilă. Preoții Legii Vechi însă nu știau că această copilă va fi mama Arhiereului Celui Mare, care „va străbate cerurile”, cum zice Sfântul Apostol Pavel, și va împăca lumea cu Dumnezeu Tatăl, și se va jertfi pe Sine, aducându-Se jertfă o dată pentru totdeauna, pentru mântuirea neamului omenesc (Evrei 4, 14; 9, 12-14).

Zaharia știa, ca prooroc, că această copilă este mai sfântă decât Sfânta Sfintelor, pentru că ea va purta în sine, pe Acela Care stă în Sfânta Sfintelor, cea nefacută de mână, în ceruri, pe Arhiereul bunătăților celor viitoare, cum zice Sfântul Apostol Pavel. De aceea au adus-o în Sfânta Sfintelor. Iar după ce s-a închinat jertfelnicului celui de aur și la sicriul legii Domnului, au luat-o și au dus-o în casa fecioarelor și a locuit acolo împreună cu ele 12 ani. Numai rugăciunea o făcea în Sfânta Sfintelor.

Dar cum a trăit Fecioara Maria la templu 12 ani? Templul lui Solomon, care fusese refăcut de Zorobabel, avea în jurul lui 90 de camere, cum arată vechiul istoric iudeu Iosif Flavius. Treizeci de camere, în partea de jos, erau destinate văduvelor care își duceau văduvia în curăție, în post și rugăciune și erau pururea în templu. Așa era Ana, fiica lui Samuil din neamul lui Așer și alte multe văduve care petreceau și se hrăneau din venitul templului și slujeau la curăție și la toate trebuințele lui. Deasupra acestor camere erau alte treizeci de camere în care locuiau nazoreii, un fel de călugări ai Legii Vechi, care trăiau necăsătoriți, asemenea călugărilor de astăzi. Deasupra acestor camere, la etajul al doilea, erau alte treizeci de camere unde petreceau fecioarele templului.

Toți credincioșii care voiau să păstreze fetele lor curate până la măritat, le aduceau la templul lui Solomon și le dădeau sub îngrijirea preoților și arhiereilor, să petreacă în rugăciuni și cântări, cosind veșminte și broderii și spălând și curățind templul. Într-una din aceste camere destinate fecioarelor a adus Proorocul Zaharia pe Preacurata Fecioară Maria și a dat-o în mâna fecioarelor celor mai în vârstă. Fiind foarte luminată de Duhul Sfânt aici a învățat Fecioara Maria toată Scriptura, precum și lucrul de mână, așa cum învăța și Sfântul Ghermano. Și se mirau fecioarele celelalte de istețimea și de curăția minții ei, căci a deprins îndată toată dumnezeiasca Scriptură și tot lucrul mâinilor, cel mai gingaș și mai curat pentru folosul templului. Și era iubită de toți pentru înțelepciunea ei.

Despre nevoința ei îngerească în templu ne spun sfinții Teofilact, Ghermano, Teodorit și alți părinți bisericești, că Fecioara Maria priveghea de seara până dimineața în Sfânta Sfintelor, cugetând adânc și rugându-se lui Dumnezeu, în rapire și în extazul minții. Acolo se ruga pentru mântuirea întregului neam omenesc. În zorii zilei adormea puțin, apoi iar se scula la rugăciune. Și era pururea în genunchi de la ceasul al treilea până la al nouălea, când se ducea la locașul fecioarelor și începea lucrul mâinilor. Însă, cum spun Sfinții Părinți, pururea era în rugăciune și cugetare la legea lui Dumnezeu ziua și noaptea. Seara la ora șase venea Arhanghelul Gavriil și-i aducea Fecioarei Maria hrana îngerească din cer în Sfânta Sfintelor. Așa s-a hrănit ea timp de 12 ani, nu cu hrană pământească, ci numai cu hrană cerească adusă de Arhanghelul Gavriil.

Pe acest dumnezeiesc arhanghel, Zaharia proorocul de multe ori îl vedea și se minuna foarte, cum un înger din cer vine s-o hrănească pe această copilă, să-i aducă o dată pe zi împărtășire îngerească și cugeta întru sine: „Oare ce are să fie această Fecioară aleasă de Dumnezeu?” Își aducea aminte că Dumnezeu a hrănit un popor întreg în pustie cu mana; își aducea aminte că Dumnezeu a hrănit pe Ilie proorocul, dar a trimis corbii să-i aducă de două ori pe zi hrană. Își aducea aminte Zaharia că Dumnezeu a hrănit pe Daniil în groapa cu lei, dar n-a venit nici un înger, ci a răpit îngerul pe Proorocul Avacum din Ierusalim cu pâine și zeamă, cum spune Scriptura, și l-au dus să hrănească pe Daniil în groapa leilor, când acesta striga: „Adu-Ți aminte de mine, Dumnezeule, că am flămânzit!” Dar de această fecioară nu se dumirea, că nu venea să-i aducă pâine pământească, nici carne ca lui Ilie, ci îi aducea hrană îngerească.

Așa a fost petrecerea Preasfintei Fecioare Maria în Sfanta Sfintelor. Era ca un heruvim plin de înțelepciune. Era ca un serafim pentru că ardea cu dragoste necontenită pentru Dumnezeu, Ziditorul ei, care a zămislit-o în pântecele sterp al mamei sale. Inima ei era în cer, iar trupul ei curat era în Sfânta Sfintelor, ca un înger cuvântător și dumnezeiesc căreia îi slujea cel mai mare peste arhangheli, Arhanghelul Gavriil. Fecioara Maria petrecea neîncetat în rugăciunea inimii și Îl odihnea pe Dumnezeu în gândirea ei cu lacrimi și extaz. Pentru aceasta arhanghelul o slujea, o hrănea și o păzea pentru că era biserică a Dumnezeului celui viu și se pregătea să fie lăcaș al Mântuitorului lumii, pe Care nu-L încape cerul și pământul.

Intrarea Maicii Domnului în Biserică – Evanghelia cu Marta și Maria

V-ați pus întrebarea pentru ce s-a citit astăzi evanghelia cu Marta și Maria și pentru ce la toate praznicile Maicii Domnului nu se citește altceva? Iată de ce dumnezeieștii Părinți care au alcătuit sinaxarul, fiind plini de Duhul lui Dumnezeu, au rânduit toate evangheliile și apostolii de peste an și toate cântările bisericești după lucrarea și însemnătatea fiecărui praznic, în așa fel, ca să se dezvăluie prin toate taina acelui praznic, lucrarea acelui sfânt, viața acelui mucenic sau cuvios. Prin evanghelia de astăzi se arată că Maica Domnului, Maria cea Preasfântă și Preacurată, și-a ales partea cea bună (Luca 10, 42).

Și care este partea cea bună în viața creștinului? Pe toată fapta bună trebuie s-o însoțim cu rugăciunea, după cum ne învață și marele Apostol Pavel în epistola către Tesaloniceni, unde zice: „Neîncetat vă rugați!” (I Tesaloniceni 5, 17). Dar și Mântuitorul zice în Sfânta Evanghelie: „Luați aminte, privegheați și vă rugați” (Marcu 13, 33). Și Sfântul Apostol Petru zice: „Fiți treji, privegheați, că potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (I Petru 5, 8). Și Sfântul proroc David de asemenea ne spune: „Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea” (Psalm 33, 1).

Iată pentru ce s-a citit Evanghelia aceasta. Ca să ne învețe pe toți că Maica Domnului și-a ales partea cea bună, partea Mariei, cum spune Mântuitorul către Marta: „Marto, Marto, te îngrijeşti şi spre multe te silişti, dar un lucru trebuie: căci Maria (care stătea la picioarele Lui Hristos) partea cea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea!” (Luca 10, 41-42).

Fraților, dacă am alege partea Mariei în viața noastră, dacă am sta la picioarele Domnului ca Fecioara în Sfânta Sfintelor, dacă am petrece în rugăciune și în gândire de Dumnezeu ca dânsa, nu ne-ar hrăni pe noi oamenii, ci îngerii din cer; dar noi ne punem nădejdea mai mult în mâinile și în priceperea noastră. Dar iată ce spune prorocul Ieremia: „Blestemat este omul care se încrede în om și își face sprijin din trup omenesc” (Ieremia 17, 5). În alt loc zice: „Nebun este acela care sărută mâinile sale și zice că acestea m-au hrănit pe mine.” Te-au hrănit mâinile tale? Dar dacă Dumnezeu îți dădea o boală, ai fi putut face ceva cu mâinile și cu priceperea ta? La fel și psalmistul zice: „Aruncă spre Domnul grija ta și El te va hrăni” (Psalm 54, 25). Să nădăjduim mai întâi în Dumnezeu și apoi să lucrăm cu cinste, cu dragoste și cu dreptate, că zice iarăși Scriptura: „Cel ce nu vrea să lucreze, acela să nu mănânce” (II Tesaloniceni 3, 10). Deci lucrul nostru trebuie să fie însoțit de rugăciune, să fie început și terminat cu rugăciune și cu gândul la Dumnezeu și atunci toate vor fi cu spor.

Iubiți credincioși, Astăzi Fecioara Maria a fost adusă la Ierusalim, în biserica Domnului să se roage, să vorbească cu Dumnezeu și cu îngerii, să se îndumnezeiască, să se facă biserică vie a Duhului Sfânt, să se pregătească pentru a naște pe pământ pe Iisus Hristos, Mântuitorul lumii.

Maica Domnului s-a născut prin rugăciune, a petrecut 12 ani la templu numai în post, în rugăciune și în neîntinată feciorie. Ea și acum se roagă neîncetat în bisericile noastre, împreună cu toți sfinții, pentru noi, pentru mamele și copiii noștri, pentru toți cei ce cred în Dumnezeu și iubesc poruncile Lui. Maica Domnului stă în genunchi înaintea Preasfintei Treimi și se roagă împreună cu îngerii și cu Apostolii pentru pacea lumii, pentru iertarea păcatelor și mântuirea tuturor oamenilor.

Să ne rugăm și noi, fraților, lui Dumnezeu împreună cu Maica Domnului și cu toți sfinții. Să venim cât mai regulat la Sfânta Biserică, mai ales în Duminici și sărbători. Să ascultăm cu evlavie sfintele slujbe, să ducem viață curată pe pământ, să ne iubim unii pe alții și să iertăm, ca să fim iertați.

Maica Domnului ne învață cum să ne rugăm, cu câta evlavie trebuie să mergem la biserică și în ce chip să trăim pe pământ ca să dobândim împărăția cerurilor. Să lăudăm deci pe Născătoarea de Dumnezeu și să rostim cu credință această scurtă rugăciune: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, mântuiește-ne pe noi!” Amin.

Cuviosul Cleopa Ilie