Preţul minunii

Micuţa Tatiana a intrat în camera sa, a scos din locul tăinuit borcanul în care a fost miere, a deschis capacul şi a scos de acolo bănuţi, pe care i-a adunat de mai mult timp. Ea i-a numărat minuţios de vreo cîteva ori. Suma era aceiaşi. Greşeală nu putea fi.

Punînd cu acurateţe copeicile la loc, a închis bine borcanul, şi pe neobservate ieşind din casă, a alergat la farmacia centrală din micul lor orăşel care era cu vreo 6 cartiere de la casa lor. Fugind pe zăpada lipicioasă, Tanea îmbujorată ,a intrat în incăperea plină de miros de medicamente. Văzînd pe farmacist, s-a apropiat de el. Farmacistul vorbea cu un bărbat. Ea răbdător aştepta, cînd farmacistul se va uita la ea, dar fără succes. Farmacistul era foarte atras în discuţie cu acel bărbat. Stînd destul de mult, Tanea a început a scîrţîi cu cizma podeaua, străduindu-se să atragă atenţia farmacistului. Dar asta nu a ajutat.

Atunci ea a scos un sunet din gît, cam cît putea ea de răsunător, dar şi asta nu a ajutat. Scoţîndu-şi mănuşile care continuau să stea atîrnate pe o sfoara vîrîtă în şubiţa artificială, a început a scoate de sub ea borcanul şi a răsturna toate monedele pe tejghea. Şi asta a acţionat.

Farmacistul nemulţumit s-a întors la zgomotul produs şi a întrebat cu un ton cam revoltător:

– Şi ce-ţi trebuie ţie? Şi a continuat, fără a asculta răspunsul.

– Eu vorbesc cu fratelui meu din Moscova, pe care nu l-am văzut de un car de ani!

– Dar eu vreau să vorbesc despre fratele meu, – a spus Tanea cu aceiaş voce revoltătoare. El e foarte, foarte bolnav, şi eu vreau să cumpăr o minune!

– Ce- ce? – a întrebat farmacistul.

– Pe fratele meu îl chiamă Andriuşa. Lui îi creşte ceva rău la cap şi mama a spus că numai o minune l-ar putea salva. Spuneţi-mi cît costa o minune?

– Noi aici nu vindem minuni, fetiţo. Iartă-mă, dar eu nu te pot ajuta,- a spus farmacistul, puţin coborînd vocea.

– Ascultaţi-mă, eu am bani pentru a plăti această minune, şi dacă nu va fi de ajuns , eu o să mai găsesc. Spuneţi-mi numai, cît costă?

Fratele farmacistului, un bărbat solid, bine îmbrăcat, s-a aplecat şi a întrebat pe mica fetiţă:

– Ce fel de minune îi trebuie fratelui tău? – Eu nu stiu, – a răspuns Tanea.

– Mama spune că el e foarte bolnav, şi numai o minune îl poate salva. Trebuie operaţie, dar tata nu are bani. Eu am gîndit că ajung ai mei.

– Şi cîţi bani ai tu? – a întrebat bărbatul. – 30 de ruble şi 30 de copeici,- a răspuns solemn fetiţa.

– Asta e tot ce am, dar daca trebuie eu o sa mai strîng.

– Ce coincidenţă uimitoare! a zîmbit bărbatul, 30 de ruble şi 30 de copeici- este tocmai suma pentru minunea fraţiorilor mici. El a pus mărunţişul într-o mîina, iar cu cealaltă a apucat mănuşiţa fetiţei şi a zis:

– Du-mă pe mine la tine. Eu vreau să-l văd pe fratele tau şi să fac cunoştinţă cu părinţii tăi, şi vom vedea, daca eu am minunea care îţi trebuie. Bărbatul care era bine îmbrăcat, s-a dovedit a fi vestitul neurochirurg Feodorov. El l-a operat pe baieţel fără bani, şi trecînd puţin timp, Andriuşa se afla iar acasă, absolut sănătos. Fericiţii părinţi vorbeau despre această minunată înşiruire de evenimente, care le-a adus o aşa mare bucurie. – Acest chirurg a fost o minune adevărată – şoptea mama.- Eu nici nu pot să-mi închipui cît ar fi costat.

Tanea zîmbea. Ea sigur ştia, cît costă această minune… 30 de ruble şi 30 de copeici…plus credinţa micuţei surioare.