PRICEASNĂ „… Priveşte, ascultă şi taci”
„… Priveşte, ascultă şi taci”
În timp ce-alegi din vorba celor mulţi
Cuvântul Unic, ziditor de temple –
Învaţă-te să taci. Şi să asculţi.
Învaţă să asculţi. Şi să contempli.
Când Domnul îţi surâde din aguzi
Învaţă să te rogi. Dar şi să crezi.
Învaţă să asculţi. Dar şi s-auzi.
Învaţă să priveşti. Dar şi să vezi.
Învaţă să fii bun. Şi să nu uiţi:
Să fii frumos şi tânăr – tot se-nvaţă.
Învaţă să fii tare de la munţi
Şi de la arbori – să ţii Ceru-n braţă.
În vreme, ca-ntr-un râu, când te scufunzi
Şi poeziile te-aleg pe tine
Învaţă să te-ntrebi şi să-ţi răspunzi.
Şi-n rău învaţă să găseşti vreun bine.
Învaţă să învingi. Şi-nvaţă-te să pierzi.
S-auzi tăcerea. Şi să vezi idei.
Te bucură cât codrii mai sunt verzi,
Cât timp omătul nu s-a pus pe ei.
Alege vorba moartă de cea vie
Şi-ai să descoperi că, -n fatala joacă,
Se poate să câştigi o bătălie
Şi fără să scoţi sabia din teacă.
Mereu învaţă. Fii elev la toate.
Crescând în piatră sus, de la arbust
Să-nveţi că nu există Nu se poate!
Cât viaţa fierbe-n muguri, ca un must.
Nicolae Dabija