Principiul tuturor lucrurilor e Rugăciunea

La început a fost Fapta. La început Dumnezeu a zis şi s-a făcut. La început a fost Minunea, fapta lui Dumnezeu. Principiul tuturor lucrurilor e însăşi Taina Lui.

La început a fost Cuvântul. Toate printr-însul s-au făcut şi fără de Dânsul nimic nu s-a făcut din tot ce s-a făcut. La început a fost Vorba, Descoperirea lui Dumnezeu. Principiul tuturor lucrurilor e însăşi Arătarea Lui.

La început a fost Mărirea. Toate din nimic s-au arătat şi vieţuiesc din Puterea Lui. La început a fost Slava Lui Dumnezeu, dragostea lucrătoare a Duhului, care S-a făcut ca şi cum nu ar fi, ca totul să poată izbucni la viaţă şi să se poată desăvârşi.

Principiul tuturor lucrurilor e însăşi Rugăciunea, adică acea întrecere de sine însuşi, a voinţei de a fi, care din ceea ce este devine şi mai mult; rugăciunea, adică viaţa care ajunge să-şi dea seama prin închinare de puterea care vieţuieşte în sine. Creşterea cea de slavă, din putere în putere, este Rugăciunea cea adevărată.

Dumnezeu ni Se descoperă ipostatic, ca Sfântă Persoană, Ceea ce dă chip la tot ce există, e prin urmare, în tot locul şi Atotţiitorul. El e un centru care e în tot locul, avându-şi zarea la infinit. Această Persoană a persoanelor Se cucereşte pe Sine neîntrerupt, ridicându-Se pe Sine [deasupra Sa însuşi, întrecându-Se pe Sine în suire] către
vin scop plin de taină, care este El însuşi Dumnezeu.

A zis un awă: „Oglinda omului este rugăciunea”.

Zis-a un bătrân: „Monahul când stă în rugăciune, dacă numai atunci se roagă, unul ca acesta nicidecum se roagă”. |

A zis un oarecare din bătrâni: „Precum nu este cu putinţă a-şi vedea cineva faţa prin ape tulburi, aşa şi sufletul, de nu se va curăţi de gândurile cele străine. Deloc nu se poate ruga cu mintea dacă nu se limpezeşte de cele de aiurea care o umplu de mohorâre”.

Ieroschimonahul Daniil de la Rarău, Sfinţita Rugăciune, Gânduri despre rugăciune, Editura Cristiana, Bucureşti – 2008