PS PETRU,a oficiat Sfânta Liturghie și Prohodul nou-adormitei Egumena ELIZABETA

Marți, 26 iunie 2018, PS PETRU, Episcop de Ungheni și Nisporenia oficiat Sfînta Liturghie și Prohodul nou-adormitei Egumenia ELIZABETA, la Mănăstirea Hîncu. Slujbele au fost oficiate în biserica de vară cu hramul „Cuvioasa Parascheva” din complexul mănăstirii Hîncu, find prezenți, Stareța mănăstirii, Egumena PARASCHEVA (Cazacu), împreună cu obștea monahală și slujitorii sfintei mănăstirii.

Ierarhului i-au coliturghisit Duhovnicul mănăstirii, Arhimandritul PAVEL (Tabacari) iar la slujba prohodului a participat și Starețul mănăstirii Hîrbovăț, Arhimandritul SPIRIDON (Marin) și alți preoți care au cunoscuto pe maica Elizabeta.

După slujba privegherii de Sîmbătă, noaptea spre Ziua Învierii Domnului-Duminica, data de 23 spre 24 iunie 2018, a trecut la cele veșnice Preacuvioasa Egumena ELISAVETA (Alexei), viețuitoare a Mănăstirii Hîncu, fostă Stareță a Mănăstirii de maici ,,Adormirea Maicii Domnului, din s. Tabăra, r. Orhei. ,,Mîntuirea e roada ascultării pînă la umilință a Mîntuitorului” ne învață Sfinții Părinți ai bisercii, iar Preacuvioasa Maică Elisaveta este un rod și o închipuire a ascultării desăvîrșite pe care a manifestat-o de-a lungul timpului. Întreaga sa istorie de viață este una deosebită de cea a tinerilor din societatea noastră, întrucît născîndu-se din părinți credincioși Feodosie și Fevronia, într-o familie cu șase copii.

La vîrsta de 19 ani alege să meargă ca ascultătoare la Mănăstirea Tabăra, loc în care deja se retrăsese din haosul lumii, sora acesteia. Trăiește 55 de ani în această mănăstire, în care ocupă posturi ca secretară, iar după călugărie primește titlul de stareță și egumenă a acestei mănăstiri. „Călugărul este ,,farul” de pe stînci care arată calea către ceruri, lumii istovite prin pilda vieții lui” spunea Sf. Paisie Aghioritul, iar Maica Elisaveta a fost o îndrumătoare bună și pentru tînărul Valeriu (Musteață), viiitorul Episcop Petru de Ungheni și Nisporeni, care îndemnat și cuprins de flacăra credinței în anii grei ai ateismului comunist, nu pierde ocazia de a gusta din cuvintele pilduitoare ale maicii starețe, cuvinte pe care le poartă în suflet de-a lungul anilor și care au lăsat amprenta adînc în sufletul acestuia.

,,De mic copil mi-a plăcut liniștea. Mă retrăgeam deseori în locuri liniștite pentru a savura textul sacru al Psaltirii. Eram o fugă pînă în satul vecin, la mănăstirea Tabăra, unde măicuţele pline de blîndețe mă aşteptau şi îndrumau ca pe un fiu de-a lor, pentru a citi o carte bisericească din biblioteca mănăstirii” mărturisește Preasfințitul Petru. ,,Maica Elisaveta era o carte deschisă din care mai mult îi citeai fapta de smerenie și rugăciune dar și te minunai și de cuvintele simple dar pline de lumină și înțelegere dumnezeaiscă!”

Preasfințitul este un fiu al Maicii Elisaveta, care ca o mamă bună, a știut mereu să îi acorde alinare sufletească, sprijin în greutăți materiale și sufletești, grijă părintească și îndrumare înțeleaptă, începînd de la fragedă copilărie pînă la maturitate. Este evident că exemplu viu de sfințenie, pentru tînărul Valeriu, a curs de acolo, din polițele bogate în cuvinte vii, ale mănăstirii Tabăra, locul de refugiu duhovnicesc, al sufletului tînăr, însetat de cunoaștere teologică. Aici a fost implantată dragostea de carte sfîntă, aceea care a păstrat frust caracterul nevinovăției neprihănite și care a lărgit inima copilului ales, pentru a-L încăpea pe Dumnezeu!

Astăzi tînărul sîrguicios este Arhiereu, Preasfințitul Petru Musteața, Episcop de Ungheni și Nisporeni. La umbra sufletului plin de dragoste al maicii starețe si-au găsit alinarea zeci de tineri care ulterior au devenit călugări, slujitori sau buni creștini ai Bisericii lui Hristos. Cînd mireanul dorește viața călugărului se sfințește, în timp ce cînd monahul dorește viața din lume se duce în iad, și nu în zadar cuvioșia sa accentua de fiecare dată că monahismul, însuși monahul este un om care păzește toate poruncile lui Dumnezeu. Și asta a făcut la rîndul ei, a dat dovadă de supunere, de dragoste față de obște încredințată, de tinerii care însetați de cuvântul lui Dumnezeu alergau către Sfânta Mănăstire Tabăra-bastionul credinței în vremurile ateiste, iar osteneala împreună cu nevoința acesteia au dat rod.

Astfel în anul 2007 în luna aprilie, Preacuvioasa Maica Elisaveta (Alexei) se retrage în sfînta mănăstire Hîncu, mănăstire redeschisă de către tînărul care ani la rînd sub oblăduirea acesteia a crescut duhovnicește – Episcopul Petru (Musteață). Aici cuvioșia sa are parte de o grijă și atenție deosebită din partea Preasfnției Sale, fiind vizitată și mîngîiată duhovnicește de acesta, întrucît dragostea pe care a manifestat-o de-a lungul anilor față de acesta, este acum răsplătită prin neadormită grijă, atenție și rugăciune.

„Toată viața monahului este înăuntrul său, pentru că și toată lucrarea lui este lucrare lăuntrică” iar dorul de Dumnezeu a fost cel care a ajutat-o pe maica Elisaveta să reziste noianului de ispite și încercări. După o perioadă de suferință, aceasta părăsește cele pămîntești, această tindă a raiului, și merge să se înfățișeze lui Hristos, celui căruia i-a slujit vreme de 85 de ani. Ultima mărturisire a Preacuvioasei Maici, este plină de recunoștință și credință: ,,Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am putut să-L cunosc, să îi slujesc și să mă rog pentru oameni.

Mulțumesc Domnului că m-am ostenit în mănăstirea Tabăra, alături de maici și credincioși care veneau după Cuvîntul Domnului. Mulțumesc lui Dumnezeu că m-a adus în sfînta mănăstire Hîncu, în acest colțișor de Rai, unde nădăjduiesc să dobîndesc mîntuirea, de unde liniștită, plec în viața cealaltă, pentru care am încercat toată viața să mă pregătesc!”. Avînd această mărturisire, tindem să credem că rugăciunile pe care le-a săvîrșit de-a lungul vieții, i se vor face scară către Cer, în brațele Bunului Dumnezeu! ,,Rugăciunea unui călugăr, făcută în curăția inimii și a minții, se suie mai repede la Cer și asta pentru că, monahul a jertfit cel mai mult Domnului: a jertfit voia sa” zice Preasfințitul Petru. Cunoscîndu-o pe Maica Elisaveta împlinitoare a Evangheliei lui Hristos, nădăjduim și ne rugăm ca sufletul acesteia să fie primit în locașurile cele cerești, dobîndind răspuns bun la Judecata lui Hristos.

Vă îndemnăm pe toți care ați cunoscut-o și pe toți care aveți dragoste creștinească, înălțați rugăciune pentru roaba lui Dumnezeu, adormita Egumena ELISAVETA, ca Dumnezeu să o primească în Împărăția Lui. Veșnică ei pomenire și Dumnezeu să o odihnească cu drepții.

Sursa: www.episcopia-ungheni.md