PS Siluan, Episcopul Orheiului, a liturghisit în Duminica a XXII-a după Cincizecime la Catedrala Mitropolitană din Chișinău

În Duminica a XXII-a după Cincizecime cu binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, Înaltpreasfințitul Mitropolit Vladimir, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan, a săvârşit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Mitropolitană „Nașterea Domnului” din Chișinău.  Preasfinței Sale i-a coliturghisit soborul de slujitori ai Catedralei.

Evanghelia Duminicii a 22-a după Rusalii așază înaintea ochilor noștri du­hov­­nicești vindecarea omului demonizat din ținutul Gherghesenilor de către Mântuitorul Hristos, atrăgându-ne atenția asupra luptei celui rău de a pune stăpânire asupra sufletelor și trupurilor noastre, robindu-ne prin poftele și patimile păcătoase, dar în același timp oferindu-ne și nădejdea în puterea vindecătoare a lui Hristos, Dumnezeul nostru, care ne izbăvește și ne eliberează de sub stăpânirea diavolului, umplându-ne viața de sens. De altfel, Evanghelia acestei duminici descoperă însăși esența lucrării Domnului în lume, adică biruința asupra diavolului.

Dumnezeu ne spune: „Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer” (Luca 10, 18). Ajungând în asemenea stare, îngerii căzuți au căutat, și mai caută și în prezent, și pe alții să-i piardă… În lume există o luptă permanentă între bine și rău, între lumină și întuneric, o luptă între cei care Îl caută pe Dumnezeu și alţii care rămân sub influența lucrării celui rău, potrivnicul mântuirii noastre. De noi depinde ce vom alege și de partea cui vom fi.

În cadrul Sfintei Liturghii PS Siluan a adresat un cuvânt de învățătură către cei prezenți, vorbind despre minunea vindecarea demonizatului. „Mântuitorul nu se impune pe sine, El vindecă și oferă ajutor și vindecare, dar dacă este alungat, cum s-a întâmplat în ținutul Gherghesenilor. Reflectând asupra acestei parabole, ne amintim și despre o altă întâlnire a lui Luca și Cleopa cu Mântuitorul Hristos. Aceștia îl roagă pe Mântorul să rămână cu ei. Având aceste două modele de întâlnire a oamenilor cu Dumnezeu, a gherghesenilor și a uceniciilor Mântuitorului, să ne gândim cum L-am primi noi pe Domnul Hristos la o eventuală întâlnire. Acolo unde este Dumnezeu, este lumină, viață și binecuvântare. De noi depinde dacă vrem să primim această Lumină în viețile noastre, o lumină care să ne vindece și să dea sens vieții noastre”, a menționat Preasfinția Sa.

Prezența lui Hristos în ținutul Gherghesenilor demonstrează purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru întreaga zidire și iubirea Lui nemărginită față de toți oamenii, indiferent de starea lor sufletească și trupească. Hristos vine lângă acest om demonizat, înstrăinat de comuniunea cu oamenii, pentru a arăta iubirea Sa milostivă pentru păcătoșii însingurați de iubirea celor de lângă ei. Faptul acesta ne dă nădejdea că oricât de multe și de grele ar fi păcatele și patimile care zac înlăuntrul nostru, totuși nu suntem singuri în această luptă, ci în sprijinul nostru, atunci când suntem căzuți și izolați, vine Hristos întinzându-ne mâna Sa salvatoare pentru a ne ridica din întunericul și moartea păcatului. Hristos ne redă sănătatea sufletului și a minții, precum omului demonizat din evanghelie, care a fost găsit „sănătos și întreg la minte”. Restaurarea noastră lăuntrică o începe Hristos, dar desăvârșirea ei ține și de voia noastră liberă, și de angajarea noastră în propria rezidire duhovnicească.

Sursa: https://manastireacurchi.md/