Rolul scripturii în formarea noastră duhovnicească

Ciclul serilor duhovniceşti continuă la biserica „Întâmpinarea Domnului” din cadrul USM. În seara zilei de miercuri, 11 octombrie, invitatul conferinţei a fost protoiereul mitrofor Nicolae Ciobanu, parohul bisericii ”Minunea Sf. Arh. Mihail” din satul Cruglic, raionul Criuleni, preşedintele Sectorului Sinodal Activităţi Culturale.

Tema conferinţei a fost: „Rolul Sfintei scripturi în viaţa noastră duhovnicească”.

Cum fără Dumnezeu nu putem face nimic, evenimentul a început cu o rugăciune de invocare a prezenţei divinului în mijlocul credincioşilor pentru a putea mai uşor a desluşi, dar mai ales a înţelege tainele cele ascunse ale scrierilor biblice.

Biblia este întâi de toate glasul lui Dumnezeu către oameni, prin prooroci în Vechiul Testament, mai apoi în cel de-al doilea erau prezenţi apostolii și mucenicii. Sunt mulţi sfinţi care au luat cununa muceniciei pentru Biblie, pentru Evanghelia şi dragostea lui Hristos, pe care Biserica nu poate să-i cunoască, dar totuşi în ceruri aceştea se numără printre cetele sfinţilor.

În cadrul învăţăturii rostite în faţa creştinilor prezenţi părintele Nicolae a remarcat că fiind prinși cu grijile lumeşti uităm să atragem atenţia la cele sufleteşti.”Trupul este muritor, azi-mîine pleacă în ţărână. Omul chiar şi dacă citeşte cărţile sfinte nu îndeplineşte cele scrise, căci scriptura spune ”Dacă ai încălcat o poruncă din cele zece, atunci pe toate le-ai încălcat”. Orice moment din scriptură este important, deci nu contează cît citim, ci dacă înţelegem corect cele citite. Căci de aici apar tot felul de confesiuni, schisme, erezii care vin de la diavol, cel care străpunge ca un fulger inima omului ca acesta nu cumva să înţeleagă mesajul divin, să creadă, şi să se mîntuiască.

Iubirea la fel este o parte componentă a Sfintei Scripturi, căci Dumnezeu este iubire, deasemenea a fost un subiect discutat în cadrul întrunirii. Aşa precum ne relatează Sfântul Ioan Gură de Aur: ”Oricine spune că urăşte pe fratele său, iar pe Dumnezeu îl iubeşte mincinos este”. Căci nu putem pe fratele ori rudeniile noastre pe care-i vedem zilnic să-i urîm, iar pe Dumnezeu pe care nu l-am văzut niciodată să-l iubim.

Spre finalul evenimentului Preacucernicul ne-a îndemnat să mulţumim Domnului întotdeauna şi pentru toate, şi să nu uităm că viaţa noastră pământească este doar o pistă de decolare către cer, în veşnicie, acesata fiind şi principala noastră datorie prin care noi putem să-i mulţumim Tatălui nostru cel ceresc pentru toate darurile pe care ni-lea dăruit nouă.” Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încît a jertfit şi pe fiul său cel preaiubit ca oricine crede în el să nu piară, ci să se mântuiască”.

,, Oricine crede în mine chiar de va muri va trăi” 

Dorin Hadîrcă, student în anul III, Jurnalism USM.