Rucodelie de la părintele Savatie (Baștovoi)

Deşi o căutăm prin reviste şi pe podium, moda se naşte, de multe ori, în cele mai neaşteptate locuri şi din cele mai deosebite mâini. Cine s-ar fi gândit vreodată că o geantă frumoasă, din piele, demnă de a sta în rând cu branduri faimoase, este meşterită de un slujitor a lui Dumnezeu. 

Părintele Savatie Baștovoi vinde o lucrare nouă când încă nici nu a apucat să încheie ultimul nod. E suficient să plaseze pe FB câteva poze din procesul de creație și clientul deja îl caută la telefon. E greu să aduni o colecție din minunatele  traiste de poștaș, portmonee sau gentuțe din piele ce-i poartă semnătura.  Dar câteva din creaţiile sale vor ajunge și la Festivalul IA MANIA . Iar autorul lor ne va povesti în cadrul conferinței Podul de Flori, într-un discurs plin de inspirație, cum a apărut Rucodelie de la Savatie. 

Părintele Savatie Baştovoi este omul care nu conteneşte să ne uimească. Când îţi pare că i-ai descoperit toate talentele sale de scriitor, ieromonahul mai scoate unul din buzunar şi demonstrează scepticilor că un om,dacă e talentat, e talentat în toate de care se apucă  și, dacă vrea, poate fi şi scriitor şi blogger şi pictor sau iconograf şi de ce nu, creator de genţi din piele.

  1. Îmi trag rădăcinile din neamul “Baştovoi”, care se ticluieşte ca “om de pază” sau “căpetenie”. E un nume tipic căzăcesc, nemaiîntâlnit pe la noi. Îl am de la străbunelul Kiril, cazac din Zaporojie, care a trecut Nistrul la Soroca, făcând parte dintr-o echipă de zidari de mănăstiri. De pe mamă, numele e Sadovici, neam de preoţi din părţile Bălţiului – dar nici acesta nu e un nume românesc. În schimb bunica Daria, mama tatei, e din neam vechi de Răileni, ţărani români.

2. Cel mai imporant lucru pe care l-am primit în dar de la bunica este un sfeşnic de bronz, care a aparţinut bunelului Toader, preot persecutat de comunişti, care a murit la 37 de ani.

3. Cea mai frumoasă tradiție românească sunt colinzile de Crăciun.

4. Cei mai importanți promotori ai folclorului sunt cei care iubesc frumosul. Folclorul este în sine o manifestare firească a iubirii de frumos. Orice om poate deveni un important promotor al folclorului, în masura în care iubeşte frumosul şi se întoarce la firesc. Astfel de oameni au fost artişti de talia lui Brâncuşi, dar pot fi şi fetele din Chişinău sau de aiurea, care aleg sa se îmbrace frumos şi să-şi iubească mamele, bunicile, istoria.

5. Prima lucrare am vândut-o la 15 ani şi a fost un portret al unui necunoscut din Peterburg. Următoarea a fost o centură, la o diferenţă de 22 de ani. De fapt, eu nu mi-am făcut un scop din a vinde.

6. Ziua în care am ales să mă dedic tradițiilor nu a fost o zi de dedicaţie. Fac pictură de la 4 ani şi în căutările mele artistice, iar mai apoi de credinţă, a fost cu neputinţă, să nu ajung la tradiţie. Pentru mine tradiţia e la fel ca aerul, apa, vinul sau pâinea. Le poţi murdări, dar nu le poţi substitui.

7. Oameniii când văd lucrările mele se bucură. Dacă primul şi al doilea privitor nu se bucură, la vederea lucrării mele, eu renunţ la acea lucrare, o declar un eşec şi o distrug.

8. Avem nevoie de tradiții pentru că acolo unde se pierde tradiţia, devine posibil orice. “Orice” nu trebuie sa ne ocupe viata, dorurile şi timpul.

9. Cea mai eficientă armă împotriva etno – kitschului este toporul.

10. Vin în Moldova la IaMania din pură solidaritate – însuşire pe cale de dispariţie astăzi, dar care e capabilă să schimbe lumea pentru că se învecinează cu dragostea.

K lumea nu a putut trece cu vederea “Rucodelie de la Savatie”  şi vă oferă ocazia rară să cunoașteți încă un om care se pricepe la lucruri făcute bine. Pe 21 iunie, în satul Holercani, Savatie Baştovoi nu doar îşi va expune câteva dintre gențile sale. Ne va mai povesti la Podul de Flori, de unde s-a inspirat la crearea acestora şi de ce rămâne fidel tradiţiilor moştenite de la bunei.

Sursa: http://klumea.eu/