Rugăciune către Sfântul Efrem cel Nou a celui care se întristează ori se înfricosează adeseori

Bunule Părinte Efrem, foarte adesea mintea mea este cuprinsă de întristare și mi se pare că inima îmi e ca o frunză bătută de vânt, ce este cu totul nestatornică. Puțina liniște pe care o am mi se spulberă la cea mai mică frică pe care o întâmpin și, puțin câte puțin, această simțire se preschimbă în spaimă și panică.

Aceasta cuprinzându-mă, mă paralizează cu totul, iar sufletul meu se simte pierdut și al nimănui. Doar cuvintele de rugăciune mai domolesc întrucâtva această stare și îmi îngăduie să răsuflu în întunericul și spaima ce mă cuprind. Ajută-mi și mie cu grăbire, Sfinte Părinte Efrem, căci nu știu ce să mai fac și la cine să mai merg. Tu înțelegi mai bine ca oricine starea în care mă aflu, pentru că ție ți-a fost înmiit mai greu atunci când te batjocoreau, te schingiuau și te ucideau acei oameni cu inimi păgâne. Pune și în inima mea o picătură din răbdarea și tăria ta mucenicească și astfel, tămăduiește-mă și întremează sufletul meu cel zdrobit de pătimirea fricii și a mâhnirii.

Deschide-mi și mie cale senină, spre a împlini în viața  mea învățătura  Evangheliei, și mă izbăvește  de toată slăbiciunea și nestatornicia minții și a inimii. Ajută-mă să înțeg din viața și pătimirile tale care este puterea poruncilor Domnului Hristos, ca și eu, împlinindu-le după putere, să dobândesc măcar și puțin dintru dragostea și înțelepciunea ta nepieritoare.

Pentru marea și nespusa ta bunătate, fii și mie prieten, dumnezeiescule Efrem, împreună-călătorind cu mine în răstimpul viețuirii  pământești, ca, povățuindu-mă și luminându-mă în chip tainic, să pot ajunge în Împărăția  cea Veșnică, unde strălucește de-a pururi cu razele dragostei Preasfânta și de viață  făcătoarea Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Amin.