Rugăciunea, cel mai la îndemînă medicament

Bătrînul Iacob zicea: “Nici o rugăciune nu-i pierdută, copiii mei! În ce mă priveşte, rugăciunea mă ţine de ani de zile”.

Adresîndu-se maicilor din mănăstirea sa Antim, Bătrînul din Chios, sublinia: “Rugăciunea nu-i un lucru greu. Este o lucrare interioară, o puternică concentrare a sufletului. Rugăciunea are nevoie, în acelaşi timp, de post şi de priveghere. Postul slăbeşte patimile, iar privegherea le omoară. Rugăciunea îi dă aripi omului, îl face să se urce spre ceruri şi-i dăruieşte harisme dumnezeieşti”.

Bătrînul Iosif zicea: “Începutul drumului spre rugăciunea curată este lupta împotriva patimilor. Este imposibil să faci progrese în Rugăciunea lui Iisus atîta timp cît lucrează patimile. Totuşi acestea nu împiedică să existe harul rugăciunii, dacă nu suntem cuprinşi de nepăsare şi de slavă deşartă.

Rugăciunea este izvorul puterii. Bătrînul Porfirie zicea: “Mucenicii sufereau mult cînd îi torturau, cum suferă orice om normal. Diferenţa este că ei erau în permanenţă uniţi cu Hristos prin rugăciune: De la El primeau o putere mai mare decît suferinţele lor, încît le puteau învinge. Dar dacă lăsau rugăciunea, chiar pentru un moment, suferinţele deveneau insuportabile şi ei erau gata să se lepede de Hristos. Ancoraţi în rugăciune, ei primeau forţă şi suportau pînă la sfîrşit suferinţele martiriului”.

Bătrînul Amfilohie sfătuia: “Rugăciunea făcută cu stăruinţă, trezvie, pietate, credinţă şi frîngerea inimii, este bună şi folositoare. Diavolul se luptă în diferite feluri cu cei ce se roagă, dar pe cei ce nu se roagă îi iubeşte! Omul în rugăciune vorbeşte cu Dumnezeu şi Îi cere bunuri duhovniceşti şi mîntuire. Cel ce se roagă trebuie să fie smerit”.

Bătrînul Ieronim zicea: “Nu neglija rugăciunea. Fereşte-te de nepăsare şi indiferenţă. Dacă te rogi dimineaţa, şi simţi frîngere în sufletul tău, toată ziua vei avea aripi. Dar dacă începi ziua fără rugăciune, vei umbla abătut”.

Acelaşi Bătrîn îl sfătuia pe unul dintre fiii săi duhovniceşti, referitor la rugăciune: “Mai întîi roagă-te, asigurîndu-ţi liniştea. Dacă nu te poţi ruga mult dimineaţa, roagă-te la amiază, sau seara, sau mai bine noaptea. Caută un moment de linişte şi te roagă. Roagă-te pînă plouă, adică pînă-ţi vin lacrimile. Mulţi sunt cei ce se roagă toată noaptea fără a se obosi. Rugăciunea este dulce”.

Bătrînul Amfilohie zicea: “Rugăciunea lui Iisus a umplut Raiul cu atîţia sfinţi! Singură Rugăciunea inimii curăţeşte şi sfinţeşte. Psalmii şi cîntările Bisericii sunt bune, dar noi le zicem pentru a atrage şi a mişca sufleteşte lumea. Noi, călugării, trebuie să vorbim în Rai încet. Cei ce psalmodiază se aseamănă cu oamenii care se află în afara palatului împărătesc şi cîntă pentru a-şi manifesta entuziasmul. Împăratul, cu siguranţă, primeşte cu plăcere aceste cîntări, pentru că ele vorbesc despre El, dar preferă în taina inimii Sale ceea ce I se spune la ureche”.

Ieronim, Bătrînul din Eghina, zicea despre rugăciune: “Mulţi nu suportă să treacă un scurt moment fără rugăciune şi suferă pentru acesta: orele în care doresc să se roage şi nu pot li se pare un martiriu”. Şi repeta de asemenea: “Cînd îţi moare mama sau un apropiat de al tău, nu cauţi o carte să înveţi să plîngi. Din cauza durerii cuvintele îţi vin spontan în suflet. La fel, în rugăciune, trebuie să lăsăm fiinţa noastră să-i spună spontan lui Dumnezeu ce o doare”.

Uneori, acelaşi Bătrîn, zicea: “Dacă tu însuţi nu asculţi şi nu înţelegi ce zici în rugăciune, cum vrei ca Dumnezeu să te asculte? Şi mărturisea: “Eu, cînd simt răceală, mă rog şi harul lui Dumnezeu mă încălzeşte”.

Rugăciunea îl limpezeşte pe om. Bătrînul Porfirie sublinia acest lucru folosindu-se de un exemplu: “Generatorul electric este undeva, şi becul în cameră. Dacă noi nu manevrăm întrerupătorul rămînem în beznă. Vreau să spun că unde este Hristos, acolo este sufletul nostru. Dar dacă noi nu manevrăm întrerupătorul rugăciunii, sufletul nostru nu va vedea lumina lui Hristos şi va rămînea în bezna diavolului”. Unuia dintre fiii săi duhovniceşti Bătrînul îi spunea: “Ştii tu ce mare dar ne-a făcut Dumnezeu dîndu-ne dreptul să-I vorbim în orice oră, în orice moment şi oriunde ne-am găsi? Aceasta este marea noastră demnitate. De aceea trebuie să-L iubim pe Dumnezeu”.

Rugăciunea trebuie însoţită de dragoste. Bătrînul Amfilohie zicea: “O rugăciune fără dragoste este ca o pasăre fără aripi: i se pare că-i frumoasă, dar n-are aripi şi nu poate zbura”.

Bătrînul Porfirie zicea: “Faceţi metanii cînd vă rugaţi, chiar dacă acest lucru vă oboseşte! Rugăciunea însoţită de o nevoinţă de bunăvoire este mai plăcută lui Dumnezeu şi dă roade”.

Rugăciunea pentru aproapele este o datorie sacră. Bătrînul Porfirie zicea: “Nu te poţi mîntui singur, dacă alţii nu se mîntuiesc! Este o greşeală să te rogi numai pentru propria-ţi mîntuire. Trebuie să ne rugăm pentru lumea întreagă, pentru ca nimeni să nu se piardă”. Şi, altădată, adăuga: “Eu nu mă tem de iad şi nu mă gîndesc la rai. Îi cer doar lui Dumnezeu să aibă milă de lumea întreagă şi de mine, de asemenea”.