Rugăciunea de toată vremea

Rugăciunea, de fapt, rugăciunea de toată vremea, cum îmi place mie să spun, este la nivelul celui ce se roagă, e o practică pentru credinciosul care vrea să intre în legătură cu Dumnezeu, o practică prin care noi înşine ne descoperim, ajungem să ştim despre noi, despre gândurile care se ivesc în mintea noastră, ca roade ale stării noastre, ale aşezării noastre. V-am mai spus şi altădată că există nişte surse de bine şi de rău în om, o încărcătură negativă, adusă din străfundurile existentei, care reprezintă în noi pe înaintaşii noştri, pe părinţii, bunicii, străbunicii noştri, etc.

Avem în noi o încărcătură care trebuie lichidată, pentru că, de fapt, ea nu este a noastră, ci este a altora în noi. Bineînţeles, a noastră e pentru că este în noi, însă trebuie lichidată şi se înlătură prin limpezirea minţii, prin limpezirea interiorului, în măsura în care omul este în legătură cu Dumnezeu şi se sileşte să cunoască gândurile care-i vin în minte şi să înlăture tot ce-i rău, păstrând ceea ce este bun. Mai este o sursă de răutăţi: impresiile din afară, pe care şi le bagă omul în suflet, mai ales acum, când poate vedea atâtea imagini necuviincioase sau poate citi lucruri ce hrănesc patimile cele rele. După aceea, după ce se limpezeşte sufletul, fiecare se menţine şi se susţine în lucrarea rugăciunii. Nu trebuie niciodată să fim exclusivişti, ci se cuvine să ne împlinim toate datoriile pe care le avem.

Când mintea e liberă, ziceţi: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”. Se recomandă să se spună această rugăciune la nivelul gândului şi lipită de respiraţie. Nu e absolut necesar să se facă după o regulă anume, nu e un avantaj spiritual atunci când foloseşti o oarecare metodă, dar e o ritmizare şi se recomandă să se facă aşa – legată de respiraţie. Cine nu reuşeşte aşa, face cum poate şi Dumnezeu ne miluieşte, pentru că mila lui Dumnezeu o cerem.

Din Părintele Teofil Părăian, Învierea lui Hristos, înnoirea vieții noastre, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 51-53