Să cugetăm cu atenţie la lumea rătăcitoare care caută să ne fure

Lumea atrage tinerii precum un magnet; lucrurile pământeşti au mare putere asupra unui suflet nou luminat, ce tocmai a pornit să îşi găsească locul, să îşi afle scopul în viaţă şi datoria ce îl cheamă. „Prietenia lumii este duşmanie faţă de Dumnezeu. Cine va voi deci să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu” (Iacov 4:4). Dumnezeu a pus deoparte bucuriile pentru veşnicie, căci atât El cât şi sufletele noastre sunt pentru veşnicie. Nu există comparaţie între bucuriile lumii şi bucuriile curate ale lui Dumnezeu.

Bucuriile lumii sunt obţinute cu jertfe şi costuri, şi după bucuria lor vremelnică, sunt urmate de felurite consecinţe, astfel că li se zice în mod greşit plăceri. Bucuriile lui Dumnezeu, însă, nu au astfel de urmări, deoarece bucuriile duhovniceşti aici jos pe pământ sunt cele dintâi roade ale unei serii nesfârşite de bucurii şi încântări în Împărăţia Cerurilor. Pe când, în mod contrar, cel ce a fost stricat de plăcerile lumii este silit să se îndrepte spre osânda veşnică cu primul îndrumător spre stricăciune, diavolul.

Vremea vieţii noastre, copilul meu, ne-a fost dată precum o sumă de bani astfel încât fiecare din noi să se poată ocupa de mântuirea sa, şi în funcţie de cum am încheiat această afacere, vom deveni fie bogaţi, fie săraci. Dacă folosim avantajul „banilor” vremii pentru a ne spori averea duhovnicească, atunci într-adevăr vom fi negustori înţelepţi, şi vom auzi vocea binecuvântată: „Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intra întru bucuria Domnului tău” (Matei 25:23).

La capătul vieţii noastre, o socoteală precisă va fi cerută de la fiecare din noi: cum şi unde am cheltuit banii vremii, şi vai nouă dacă i-am risipit în cinematografe, în distracţii, în desfrâu, în vise deşarte, în plăceri trupeşti. Căci ce aparare va putea limba noastră amuţită să găsească, şi cum vom putea noi să ne ridicăm ochii şi să ne privim Hristosul, în timp ce El înşiră binefacerile fără de număr pe care dragostea Sa nemărginită le-a revărsat asupra noastră?

Acum cât avem timp, acum cât banii vremii încă nu s-au cheltuit cu totul şi încă îi mai avem la dispoziţie, să cugetăm cu atenţie la lumea rătăcitoare care caută să ne fure. Să o împingem deoparte ca pe un leş de câine putrezit, şi cu acei bani să mergem degrabă să cumpărăm lucruri de preţ care, încercate cu focul, vor deveni foarte luminoase – daruri de preţ ale Dumnezeului cel Sfânt, bune spre a fi folosite ca podoabă a sfântului Ierusalim Ceresc. Noi să nu cumpărăm pleava, care este lucrul de pedeapsă al întunecimii, căci vom coborî cu aceasta în focul veşnic al osândei, unde mulţimea de oameni care n-au dat preţ darurilor lui Dumnezeu vor culege ceea ce au sădit! Sădiţi lucruri bune cu lacrimi, şi apoi veţi veni să culegeţi roadele bucuriei vieţii veşnice!

Parintele Efrem Athonitul

sursa saraca.orthodoxphotos.com