„Să fim mereu bucuroşi!”

În luna iunie a anului 2011, Înaltpreasfinţitul Ştefan Kalaijashvili al Eparhiei de Lentekhi şi Tsageri din Georgia a făcut un plerinaj în România. El este păstorul regiunii Tsagerii, locul unde a murit Sfântul Maxim Mărturisitorul.

Să fiţi bucuroşi tot timpul. Când aveţi multe probleme, multe necazuri, încercaţi să fiţi bucuroşi. Trebuie să fii bucuros că trăieşti în lumea lui Dumnezeu, că eşti creat de Dumnezeu, că harul lui Dumnezeu e lângă tine. Dar înţelegerea duhovnicească nu se iveşte din senin.

Pentru a putea simţi acestea, Dumnezeu a dat rânduit două lucrări ale harului. După cum soarele răsare peste cei păcătoşi şi peste cei drepţi, şi cum plouă peste cei păcătoşi şi peste cei drepţi, aşa şi harul lui Dumnezeu vine peste toţi. Pentru cel ce are în suflet mocirlă, harul vine ca lumina şi căldura soarelui. La cel care are inima împietrită, vine ca ploaia. Şi soarele şi ploaia se schimbă, depinde de ce are nevoie omul.

Ce este soarele? Soarele este legea lui Dumnezeu care ne spune: asta fă-o aşa, dacă nu faci aşa nu o să fie bine. O lege care este datorie pentru fiecare dintre noi, şi pentru credincioşi, şi pentru necredincioşi. Dacă cineva nu crede, nu înseamnă că nu există lege. Căci legea lui Dumnezeu nu este ca legile oamenilor. Legea Domnului este valabilă tot timpul. Dar dacă mergem după lege, cine se va mântui? Şi atunci Domnul a zis: milă voiesc, iar nu jertfă. Şi a dat ploaie, ca noi să putem primi harul în inimile noastre împietrite. Ploaia este milostivirea. Cât de mult am fi noi încărcaţi de păcate, harul lui Dumnezeu coboară asupra noastră şi ne trezeşte inimile noastre împietrite.

Să ţinem minte că harul Domnului este pretutindeni cu noi. Oricât de rău ne-ar fi, Dumnezeu este cu noi; cât de tare ne-am înălţa noi, Dumnezeu pe toate le vede şi e lângă noi mereu. De aceea să nu cumva să ne înălţăm, să vrem să fim mai sus decât Dumnezeu, căci oricum nu avem cum să ajungem până la El. Dar nici nu trebuie să avem frica aceea că nu putem face nimic bun, că nimic din faptele noastre nu este primit de Dumnezeu. Fiindcă nu noi facem: Dumnezeu face pentru noi. Dacă însă nu avem voinţa să fie aşa, cu adevărat nu putem face nimic.

Mă rog Domnului să lumineze inimile cu soarele Său, cu căldura legii Sale şi a fricii de Dumnezeu. Şi am nădejde în El că, atunci când o să cad, El o să vină şi îmi va spune: milă voiesc, nu jertfă. Şi din cauza aceasta eu sunt mereu bucuros. Să dea Dumnezeu ca această bucurie să nu aibă sfârşit. Să dea Dumnezeu ca în fiecare din noi bucuria Domnului să nu dispară niciodată.

sursa Revista ”Cuvânt către tineri”, Manastirea Putna, 2011