„Să înlăturăm păcatul nesimţirii”

– Răcirea credinţei nu este pricinuită şi de felul în care răspunde Biserica la provocările veacului: globalizare, politizarea Bisericii, superstiţii, scandaluri în care sunt implicaţi preoţi… ?

– Biserica este alcătuită din mireni şi din clerici. Nu se poate Biserică fără preoţi şi ierarhie, cum nu se poate nici fără credincioşi laici. Suntem împreună lucrători. Aşa încât, atunci când Biserica este atacată, ori atunci când în sânul ei se petrec tulburări şi necazuri, care pot sminti lumea, noi cu toţii suntem chemaţi să luăm atitudine, potrivit învăţăturii noastre de credinţă. Nu trebuie să aşteptăm ca doar Patriarhia, Mitropolia sau Episcopia să reacţioneze, ci fiecare creştin are datoria să mărturisească adevărul şi să facă lumină. Din păcate, nu se prea întâmplă aşa. Şi asta se datorează lipsei de educaţie creştină a poporului. Trebuie ca noi, preoţii, să conştientizăm poporul drept-credincios asupra îndatoririlor sale.

Când apare un adversar al Bisericii sau un mădular putred, trebuie ori corectat, dacă primeşte, ori îndepărtat – după cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel. Pentru aceasta, avem nevoie de discernământ – o mare şi, din nefericire, cam rară virtute – şi să acţionăm mai hotărât.

De asemenea, toţi, monahi, clerici, mireni, avem datoria să înlăturăm păcatul nesimţirii, adică al lipsei de simţire pentru aproapele. Astăzi, egoismul şi individualismul se instalează în cei mai mulţi şi nu mai simţim nici bucuria, nici necazul aproapelui. Şi aşa cum noi nu vom căuta spre aproapele, nici Dumnezeu nu va căuta spre noi.

Arhim. Melchisedec (Velnic)

(extras din Formula As nr.  909, din 12 – 19 Martie 2010