Să păstrăm o stare echilibrată atunci când suntem fericiți, precum și când suntem triști

„Copilul meu, fii întotdeauna cu grijă, atât când ești fericit, precum și când ești trist. Când ești fericit, să nu-ți pierzi controlul prin vivacitate și prea multe râsete, și nici când ești trist nu ar trebui să fii prea îngândurat, încât să se vadă acest lucru.

Motivul este acela că satana ne aruncă gânduri precum săgețile, dar el nu poate ști dacă inima noastră este receptivă la ele. Dar, întrucât el este expert, odată ce aruncă o săgeată- adică, odată ce ne asaltează cu un gând rău- el ne observă expresia feței și toate mișcările trupului nostru, și bazându-se pe acestea, el măsoară cât de bine a lovit săgeata inima noastră.

Dacă vede că sufletul nostru e lovit, atunci el slobozește mai multe săgeți acolo, ca să-l ucidă. Dar dacă deduce după semnele exterioare că sufletul nu e rănit, el își schimbă atacul ș.a.m.d

De aceea, atunci când ești fericit trebuie să tăinuiești aceasta înlăuntrul tău, așa încât să nu se descopere aceasta prin lipsa ta de grijă și să te jefuiască de ea cu vreo ispită. La fel, când ești trist să nu arăți aceasta, ca nu cumva el să-și amplifice întristarea după ce află motivul întristării tale.

Dacă păstrezi o stare echilibrată atunci când ești fericit și când ești trist, diavolul nu știe exact ce se întâmplă înlăuntrul tău și, astfel, nu știe cum să te lupte.”

(Arhimandritul Efrem Iosif)

Sursa: I. Benedict Stancu, Cuvinte de nădejde celor fără de nădejde, Editura Sophia, București 2008, p. 67