Să scărmănăm “creștinește” Mitropolitul Moldovei

• SA SCĂRMĂNĂM “CRESTINŞTE” MITROPOLITUL MOLDOVEI

• De câteva zile asistăm stupefiaţi la efectul pervertirii noastre progresive. Prea repede s-a pus la punct planul de atac contra Sfintei Noastre Biserici, care nici acum, la ultimul sinod nu a voit să aprobe legea prin care ne putem pătrunde unii pe alţii mai pedarastist, aşa cum ni se cere… de ştim noi cine. Noi, ca Biserică ne-am tot agitat şi am tot alertat credincioşii de ceva timp încoace de încleştarea noastră în menghina unor legi care ne trasformă ţara într-un ţinut al sodomiei şi perversiunilor. Astăzi asistăm la una dintre replicile bine direcţionate în stil de cârteală telenovelistă. În doar câteva zile Mitropolia a fost transformată într-un platou hollywoodian, mitropolitul a ajuns cea mai populară vedetă, gen Don Juan întruchipat, iar din Biserică facem ceea ce vor alţii să facem din ea. In loc să tâlcuim din Scriptură tâlcuim din poze, că aşa ne propune Ziarul de Gardă sau Pro TV-ul care ar trebui să-şi reboteze numele în ,,Ziarul tras de Zgardă,, şi ,,PROst informatul TV,,. Nemaivorbind de toţi bloggeriştii şi marii formatori de opinie ai internetului care neavând de ce să se ia, se iau de părţile anatomice ale mitropoilitului, că doar trebuie să se ţină şi ei de ceva palpabil.

• Pus în discuţie de multă lume direct sau indirect subiectul se polemizează încât şi studenţii de la Academia de Teologie m-au întrebat la primul curs cum de a reuşit mass-media să facă din camaradul nostru de mântuire un camarad de poticnire pentru mulţi într-un timp atât de scurt?

• Păi cum anume? Cu osârdie bine dirijată, tact şi multă pricepere. Jurnaliştii oricum or să latre la fiecare fâs sau târtâitură când vor avea ocazia să dea în Biserică sau în slujitorii ei. Că de, hârtia le rabdă pe toate fiindcă e hârtie, vorba lui Matcovschi, şi mai nou şi sticla de televizor le rabdă pe toate, că de, un alt om deştept adică Hegel, a trasat bine ideea la faptele contrafăcute şi zicea el odată că dacă faptele istoriei infirmă teoriile false, cu atât mai rău pentru fapte, adică teoretizările merg înainte din gură în gură ca plăcerea să fie mai palpitantă. Numai că de data aceasta telenoveliştii în episoadele lor s-au întrecut în exegeze. Pe baza la două poze şi o bârfă fac teorie şi judecată de osândă. E mai uşor să faci teorii futurulogiste decât să prezinţi lucrarea bisericii în lume, asta nu mai ţine de telenovele nu e o găselniţă hollzwoodiană.

• Păi ce este vreo senzaţie în faptul că biserica intreţine orfelinate, hrăneşte în multe parohii sărmanii, colectează de sărbători ajutoare pentru nevoiaşi, mai ales că toate acestea le face fără să colecteze arginţii de zeciuială pe care le pretind alte culte, se mai şi zbate pentru predarea religiei în şcoli, făcând concurenţă educaţiei sau mai bine zis pervertirii sexuale a copiilor, care recent ni se bagă pe gât, mai trage câte un clopot de alarmă când minorităţile discriminează majoritatea şi multe altele… dar astea scapă atenţiei publicului larg, că nu prea trâmbiţăm pe stadioane ca alţii cu pocnete şi hăituri şi mult fum de iad.

• Însă uitaţi-vă ce goarne şi trâmbiţe auzim cu chiuituri astăzi că s-a umplut şi internetul şi toate colţurile de stradă cu diverse „cuvioase” unele mai „cuvioase” decât altele cu tot felul de revelaţii sclipitoare de genul:

• Vai domnule l-am văzut pe mitropolitul Vladimir în şort la mare!!!

• Acum eu mă întreb ca omul, mă întreb ca fiecare cum ai fi vrut să-l vezi mata pe mitropolit la mare, de la păr până în păr ca la nudişti? Doamne mă iartă!

• Vai domnule şi mai purta şi ochelari de soare!

• Păi purta de soare că era soare, dacă ar fi fost noapte probabil ar fi purtat ochelari de stele şi de lună.

• Ce neruşinare că purta preasfinţitul ochelari!!! Ahhha nu vroia sa-l recunoască nimeni!

• Ce-ai fi vrut să-şi pună pe ochi doamnă? – banderolă de pirat cu dioptrii?

• Să vezi ce-am mai văzut … am văzut lângă mitropolit în poză o femeie care era şi ea în şort.

• Este nesimnificativ faptul că femeia aceasta are un soţ, nesimnificativ că are un copil dar foarte semnificativ că are sort la mare…

• Păi asta este perversitatea problemei la care tot meditează mintea unora: dacă îi în şort de ce nu îi în bichini? Dacă are şi bichini de ce nu-i fără? Dacă îi fără de ei, de ce nu-i epilată? Dacă este epilată – ce-a facut domnule cu părul?!! Vrem să ştim şi noi, opinia publică, care suntem!!! CURAT MURDAR cum zicea odată nea Ion Luca Caragiale.

• Păi tanti dragă, tanti soro, tataie sau care mai sunteţi în grupul ăsta de osândire, dacă aţi fi văzut ce mulţime de femei era în preajma Mântuitorului îl răstigneaţi înaintea evreilor.
• Şi asta nu e tot, hai să-l scărmănăm iar pe vlădâcă şi trecem iar prin „fazenda” lui că doar are maşină! De ce nu şi-a luat, domnule, căruţă în loc de bibică?

• Şi dacă ar fi avut căruţă şi pe aia trebuia s-o împartă săracilor, să-şi ţină doar calul, s.a.m.d.

• Haideţi fraţilor creştini să-l secularizăm de tot pe vlădâcă mai rău decât pe timpul lui Cuza Vodă. Îl desfrunzim de veşminte şi-l lăsăm în chiloţi şi-n şortul de la mare ca să arătăm şi milă creştinească.

• Ba mai putem face o milostenie cu el, îi donăm o mârţoagă, o gloabă blegită şi-l îmbrăcăm în zale de fier forjat ca să-l facem cavaler miedeval cu rang de Mitropolit de Moldova. Aşa ca să poată oamenii să strige când ajunge vlădâca pe lângă ei:
„Hai la slujbă creştinilor! Haideţi ca vine vlădâca nu-l auziţi tropăind”.

• Cu toată jena, vă rog să mă iertaţi dar ,, cuvioasele astea bloggeriţe” care se dau şi mari ,,mironosiţe” scurgătoare de mirt, nu trăiesc nici pe departe ortodoxia. Nu mai au curajul să se privească pe ele însele şi tot judecă pe toţi ceilalţi că aşa scrie la ,, scriptura” lor: să faci radiografia celorlalţi că este mai uşor să glasolaleşti despre aproapele tău decât despre tine.

• Că de, te crezi ,, Sfânta Tută,, deşi în realitate ești iapa care te-ai încrucişat exagerat de apocaliptic cu toţi taurii comunali şi cu toţi armasarii din barurile de noapte, ai făcut pelerinaj prin toţi boscheţii şi te-ai montat cu toţi masculii pervertiţi şi astfel ai rămas cu o frustrare sexuală neîmplinită şi ai început să scrii discursuri moralizatoare, judecându-i pe alţii pentru fapte nedovedite imprimate la subsolul podoabei capilare blonde în urma vizionării telenovelei de seară. Vorba ceea, hoţul de hoţ se teme, iar…

• Mai şi afirmi că tu crezi din punctul tău de vedere că mitropolitul nu s-a dus aşa de flori de cuc la mare, ci s-a dus hotărât să curvească. Asta fiincă orizontul tău de înţelegere este foarte îngustat, s-a îngustat atât de mult încât a ajuns ca un punct minuscul situat în subsolul blond, care este punctul tău de vedere.Ţi-ai redus orizontul tău de înţelegere a noţiunii de odihnă pe litoral la un punct. Şi din acest punct de vedere al tău crezi că dacă ajungi într-o vacanţă pe litoral cu rudele şi prietenii tăi trebuie să sai pe ei şi să-ţi călăreşti rubedeniile şi tot litoralul pentru a-ţi satisface dorinţa ta de nimfomană. Ăsta este punctul tău de vedere şi din acest punct judeci pe toţi preoţii, mitropoliţii, călugării şi pe alţi creştini.

Însă, dacă lecturezi biografiile sau autobiografiile unor patriarhi şi episcopi, mulţi dintre ei ne descriu câte ceva din vacanţele lor pe litoral. La noi în Moldova avem alte canoane frate. Mitropolitul nostru e popă mai special şi trebuie ţinut în lanţuri, domnule, să nu-l slobozim cumva să nu muşte.

Aşa-i cu nehotărâtul asta de mitropolit. Nu vrea sa stea la cușca unde îi este locul şi pleacă pe litoral.

Am mai aflat de prin ziare că are şi locuinţă. Undercover, bineînţeles.

Şi uite aşa apar speculaţii, canonişti specializaţi în diverse canoane. Unii care tot măsoară salopeta de popă a episcopilor milimetru cu milimetru ca la regulamentul scolastic, alţii îi mai toarnă cîteva canoane de comportament pe litoral, reguli speciale de comportament la duş si alte reguli precise de scremere la baie. Ca doar e preasfinţit si trebuie să meargă oriunde după „tipic”. Nu vă mai osteniţi fraţilor, daţi-i direct cu toata greutatea fizică a canoanelor în cap. Caci chiar şi aşa tehnoredactate, tot cîntăresc ceva kilograme în plus. Dacă nu-l daţi gata trăsniţi-i şi vreo două scripturi cornilesciene pe obrazul stîng sau drept, şi dacă nu piere nici atunci, pocniţi-l cu “dreptul bisericesc” peste nas şi cu stîngul nebisericesc în şorturi ca să-l prăpădim de tot. Nu-i mai facem prohod şi parastas că astea-s fiţe. Găsim noi o râpă creştinească şi pentru el, că doar e vlădâcă.

Şi apoi o sa umblăm şi noi ca toţi săriţii ăia din dreapta credinţă să spunem pe toate drumurile: ”Uite domnule, L-am primit pe Hristos în inima noastră şi fără popă, fără mitropolit. Adică, noi, cei ce suntem cei mai vrednici „creştini” ne-am deschis inima şi I-am facut şi „nevrednicului ăluia de Iisus” onoarea de a-L primi în inima noastră cu sau fară voia Lui.

• Mă mir cum de ne-fraţii nostri care se mai şi cred creştini n-au început să mitralieze în Apostoli, care în mare parte au fost pescari şi n-au purtat pufăici cât mai lungi şi cojoace pe litoral. Li s-au văzut gleznele şi tălpile picioarelor – mare păcat – să ne rugăm pentru iertarea lor

• Sau cât a mai rămas să-l osândim pe Hristos Însuşi care voit sau nevoit s-a lăsat să i se rupă cămaşa înainte de răstignire şi nu a chemat legiunile de îngeri să-L îmbrace.

• Sau de ce nu hărţuim pe Sfinţii Trei Ierarhi care au fost printre cei mai înstăriţi oameni ai timpului lor şi pe mulţi alţi sfinţi care au avut şi case şi gospodării şi totuşi au intrat în Rai ca sfinţi fără să vă ceară mai întâi permisiunea.

• Toate scandalurile acestea marcante dau tonul de mişcare când se mută mediatic centrul de gravitaţie la anumite probleme fârfâlite pentru a distrage atenţia de la problemele cu adevărat stringente.

• Asta este. Odată cu europenizarea asta democratizată a ajuns Biserica incomodă. Incomodă deoarece pe ici pe colo a încercat prin slujitorii ei să apere ce a mai rămas de apărat din valoarea de taină a familiei creştine. Au condamnat pe unde au putut păcatul politic al homosexualităţii care începe să devină încet, încet lege de bază a noii uniuni în care ne zbatem să intrăm şi noi. De ce mai este incomodă Biserica? Fiindcă nu promovează pedofilia, nu promovează zoofilia, condamnă homosexualitatea ca păcat şi nu este în pas cu moda ,,democraţiei”.

• Şi dacă nu este şi nu vrea să fie hai să-i dăm peste nas Bisericii, să încercăm s-o atragem în toată curvăsăria asta de modă nouă pe care nu vrea să o promoveze nicidecum.

• Nici n-ar trebui să ne mai mire că vedem jurnalişti care încearcă să umble cu lumânarea aprinsă sau mai bine zis cu lanterna vopsită şi bliţuită în urma mitropolitului.

• Îşi fac şi ei meseria dictată de mai marii lor sponsori. Poate mai aruncă vreun scandal pe piaţă, mai traduc vreo poză în limbajul lor, poate mai bagă vreo dogmă nouă în conformitate cu legea şi cu drepturile introvertiţilor pe la bărboşii şi reverendoşii ăstia de slujitori.

• Oricum nu pricep ei prea mult din ce înseamnă biserică, dar dau cu presupusul că poate se apropie. Problema este că ei nu stiu că oricât n-ai băligări un episcop sau un mitropolit, ţinta creştinului nu este omul-episcop, omul-preot, ci Hristos Omul şi Dumnezeul nostru în Biserica Sa.

• Oamenii sunt păcătoşi. Cad, se ridică, se vindecă, iarăşi cad, iarăşi se ridică. Şi aşa pâna la uşa mormântului. Iar Hristos nu cade niciodată din Biserica sa. Şi ridicarea noastră este în Dumnezeu, nu în oameni.Da, dar dacă nu pot arunca cu pietre în Dumnezeu fiincă nu-L văd prea limpede, măcar lapidează slujitorii că pe ăstia îi vede toată lumea bine de tot. Unii dintre ei chiar strigă de pe maidane, alţii mârâie din centru, fiecare cu harisma lui, glasolalesc şi ei într-un stat care devine din ce în ce mai fundamentalist, agnostic, şi cu păcate legalizate.

• Iar în umbra marilor diversiuni, menite să distragă atenţia publicului, se fac politici perverse atunci când se cântă tirilimuri mediatice.

• Nu mai observăm cu ce preţ ne deschidem cu toată faţa spre lumea largă, dar şi cu tot spatele care rămâne expus din urma noastră. Ni se lărgeşte o diafragmă în fundul ţării noastre încât ne pătrunde toată lumea dosnică şi cu toţi politicienii ei dosnici. Dar, între timp ni se recomandă să privim poze. Poze de la mare! Mâine o să apară şi alte poze – de la munte sau din nu ştiu ce apartament măsurat milimetric pentru a ne da indicaţii de lungime şi lăţime.

• Toată lumea fericită să privească şi să tălmăcească poze. Că aşa a fost comanda.

• Am ajuns să nu mai dăm apă de la moară la sectanţi, am început să le dăm valuri şi încă valuri mari de credincioşi.

• De ce nu? Că doar se înghesuie rând pe rând şi alte „biserici” mai liberale, mai homosexuale, mai pedofile şi mai zoofile ca să avem de unde alege şi noi, după pofta inimii. Că doar acum fiecare „profet” european sau american sau nu mai ştiu de pe unde îşi poate înregistra gruparea sa religioasă şi la noi, că de, zeciuiala e dulce şi grasă chiar dacă pleacă din Moldova noastră săracă.

• Nu peste mult timp când vom termina de privit şi comentat tot albumul, şi poate şi alte albume de genul ăsta vom constata stupefiaţi cununii de genul:

• Iapa din grajdul lui Vasile, de bună voie şi nesilită de nimeni îl iei de soţ pe domnul Ion zoofilul?

• Şi vor mai da păstorii, cei din biserici arhireformate şi binecuvântare religioasă la nunta lor şi totul va fi în lege şi după lege ca la cartea democraţiei travestite.

• Am început să încălzim lături în troaca Bisericii. Bine am zis troacă, deoarece nici potirul nu va mai fi potir în scurt timp. Vor conduce Biserica Ziarele cu Zgardă, Jurnalele şi telejurnalele pro-antihriste şi mulţi alţii.

• Aş îndrăzni să-mi întreb confraţii un lucru banal: între biciuirile noastre preconcepute (mai mult comandate şi regizate din umbră de alţii) câţi dintre noi îi mai îngăduie lui Hristos dreptul de a fi Dreptul Judecător? Oare poţi evita măcar ocazional judecata celorlalţi?

• Păcat de sufletele cu dinţi de lapte care se smintesc la astfel de diversiuni mediatizate. Şi oare cine va da socoteală pentru ele? Nu în faţa oamenilor ci în faţa lui Dumnezeu care vine cu o altă judecată şi nu cu poze.

• Cred că ar trebui să ne aducem în tăcere cu toţii înaintea lui Dumnezeu. Hristos ne vrea lângă El chiar şi aşa judecaţi, după cum spunea un duhovnic catehet, aşa judecaţi şi de cei care se află împreună slujitori cu noi.

• Chiar dacă am avea un mădular al Bisericii bolnav de cancer, se poate tămădui ca-în-cer. Nu mai cio-măgăriţi ciobanul că şi aşa turma e risipită.

• Căci înafară de Hristos nu este nimic desăvârşit, să ne grăbim cu toţii spre desăvârşirea în El.

• Dacă vom tâlcui pozele la nesfârşit ne vom pierde pe noi înşine şi unii pe alţii printre imagini trecătoare şi aşa cu toţii vom risipi pe nedrept dragostea Tatălui ceresc la care suntem chemaţi.

Diacon Octavian Solomon