Schimbare de macaz: Martorii lui Iehova nu mai merg (neapărat) din ușă în ușă

Inevitabil, atunci când spui „martorii lui Iehova”, vizualizezi o echipă de două persoane bătând din ușă în ușă pentru a oferi materiale religioase celor dispuși să le primească. Dar lucrul acesta este pe cale să se schimbe, odată cu transformarea de stil prin care trece prozelitismul martorilor.

Cândva un subiect favorit al schițelor de comedie, misionarismul din ușă în ușă practicat de martorii lui Iehova trece printr-o transformare semnificativă, pe care unii au pus-o pe seama necesității de adaptare la publicul tot mai reticent.

Cei mai mulți dintre noi știm deja despre ce e vorba, poate chiar fără să ne dăm seama. Cu siguranță mulți i-am zărit prin zone aglomerate, lângă un raft mobil de înălțimea unui om. Voluntarii-martori, îmbrăcați decent și cu gust, le zâmbesc trecătorilor, însă nu îi abordează decât dacă aceștia se apropie de standul lor cu reviste și broșuri.

Trolley/cart witnessing, așa cum se numește metoda, este o modalitate mai puțin „invazivă” de a predica, decât mersul din ușă în ușă și, cel puțin deocamdată, a fost complet ignorată de critici. Tactica a fost testată pentru prima dată în New York, în urmă cu 3 ani, și a ajuns și în România. În București, standurile martorilor pot fi întâlnite în zone cu vad mare, precum Universitate sau zona Bucur Obor.

Funcționează pentru ei?

Succesul acestei noi abordări este greu de estimat, fiindcă, potrivit unei analize BBC, Organizația Martorilor lui Iehova nu deține statistici concludente cu privire la impactul misionarismului stradal asupra noilor convertiți. Și de aceea nici nu se poate vorbi despre o schimbare totală.

Distribuirea de materiale religioase pe stradă rămâne o metodă complementară misionarismului din ușă în ușă, spun reprezentanți ai organizației, citați de BBC. Însă un fost adept al acestei confesiuni mărturisea la rândul lui că „mulți dintre martorii lui Iehova pe care îi cunoaște detestă lucrarea din ușă în ușă”.

Scott Terry, cel care face aceste declarații, explica faptul că martorii „au obligația de a ponta cardurile lor de timp [de misiune] în fiecare lună, pentru a dovedi că au petrecut orele cerute, pentru a predica. Știu martori care se dau și peste cap pentru a scoate acele ore; [de exemplu] includ timpul petrecut în mașină pe drumul spre locurile unde predică.”

Motivația, reputația și misiunea

Tot Terry aprecia că standurile din zone aglomerate sunt o ieșire ușoară din această situație incomodă: „ Este mai bine decât să bați la ușile oamenilor și e mai ușor să îți faci orele de care mai ai nevoie pentru a avea o reputație bună în cadrul congregației.”

Interesant, analiza BBC nu echilibrează aceste declarații cu răspunsuri la temă din partea „martorilor” activi, deși citează câteva opinii ale acestora. O posibilă explicație ar putea fi recentul obicei al BBC-ului de a trata religia ca pe o curiozitate sau o mișcare izolată (de periferie). De altfel, această tendință se reflectă și în atitudinea populației britanice. Marea Britanie este o țară care se închide din ce în ce mai mult față de discursul religios stradal, iar experiența recentă a unui pastor arestat în urma unei predici pe stradă este un argument în acest sens.

O întoarcere la vechile cărări

Revenind însă la „martori” e relevant faptul că în cadrul cultului, mersul din ușă în ușă nu a constituit dintotdeauna o metodă predilectă pentru prozelitism. S-ar părea că această metodă de evanghelizare a căpătat popularitate printre membrii congregației abia prin anii 1960. În 1930 și 1940, de exemplu, se auzea foarte des de intervenții ale martorilor în spațiul public.

Dr. Andrew Holden, autor al cărții Jehovah’s Witnesses: Portrait of a Contemporary Religious Movement, aduce puțină lumină în privința motivației acestei misiuni pe care și-o asumă martorii. „Martorii lui Iehova sunt o religie bazată pe prozelitism, iar membrii ei cred că slujirea agresivă este esențială pentru inaugurarea Armagedonului și implicit a Noului Regat.”

Privit în ansamblu, acest concept al misiunii preapocaliptice nu pare chiar complet străin de crezul ortodox al „așteptării învierii morții și viața veacului ce va să vie”. Și nici de activitățile misionare pe care le întreprind alte culte. Particularitatea martorilor este însă aceea că, deși se consideră creștini, din cauza faptului că resping Trinitatea ei nu sunt văzuți ca aparținând credinței creștine.

Martorii susțin că doctrina și practicile lor nu sunt noi, ci reprezintă o restabilire a creștinismului primar. Organizația numără la nivel mondial 7.965.954 de membri (conform raportului mondial al Martorilor lui Iehova din anul 2013), cu alte 20 de milioane luând parte anual la conferințe ale organizației. În România, numărul membrilor organizației este de 40.394 de persoane.

surse http://ireland-2013.blogspot.ro/

http://semneletimpului.ro