Școala părinților – Cum să ne creștem micuțul cu dragoste? 2 ani – O vârstă dificilă.

Cei mai mulți copii devin dificili in jurul vârstei de 14 luni. Aceasta se întâmplă pentru că ei fac un salt uriaș în dezvoltarea lor. Nu mai pot fi distrași atât de ușor. Înțeleg că ești o persoană separată de ei, care poate fi, uneori, influențată să facă lucrurile așa cum își dorește. Copiii înțeleg că pot avea o anumită influență în lumea aceasta și încep să experimenteze ca să vadă cum s-ar putea ca dorințele lor să se îndeplinească.

Poate fi o perioadă care să îi înnebunească pe părinți, sau poate fi o perioada minunată, în care copilul se transformă într-un om aparte, deosebit de oricine altcineva. Cât de grea va fi această fază (între 15 luni și 3 ani) depinde cel mai mult de atitudinea părintelui. Împotrivirea și revolta copilului vor fi invers proporționale cu libertatea pe care i-o dăm pentru a-și făuri singur dezvoltarea.

„Primii trei ani din viață pun baza tuturor relațiilor viitoare.” (John Bowlby)

Iată câteva reguli foarte importante pe care trebuie să le cunoaștem și sa le aplicăm, ca mamă, tată, bunic, educatoare, bonă, etc.

1. Nu te lupta cu propriul copil (cu alte cuvinte, fii smerit chiar și cu copilul tău, n.t.)

Nu trebuie să demonstrezi ca ai dreptate. Copilul tău vrea doar să spună: „Sunt și eu om! Am și eu putere pe lumea aceasta!” Este un lucru perfect normal. Lasă-ți copilul să spună nu ori de câte ori aceasta nu îi pune la mijloc sănătatea, siguranța, sau nevoilor celorlalți. Vei fi fericit să știi că, din moment ce crizele (supărarea însoțită de plâns, așa-numitele tantrum-uri) se întâmplă din cauza sentimentului de neputință, copilașii ce simt că au un anumit control asupra propriei vieți au mai puține crize.

(Din punct de vedere ortodox, să ne gândim că Dumnezeu ne-a dat libertate și dreptul de a spune „nu”, chiar si atunci când acest ” nu” ne indeparteaza de El. Pentru că Domnul este smerit, si nu vrea să ne întoarcă la El cu forța. Să ținem minte acest lucru, ca părinți. Și să înțelegem că, încetul cu încetul, copilul trebui să învețe să ia propriile decizii, pentru a putea deveni un Om. N.t.)

2. Ai grijă să previi crizele de plâns.

Trebuie să știm că aceste crize de plâns sunt firești pentru copiii de aceasta vârstă. In al doilea rând, din moment ce cele mai multeîntâmplă atunci când copiii sunt obosiți sau flămânzi, gândește-te cum să previi aceste lucruri. Dacă hrănești copilul la timp, dacă respecți orele de somn – atât la prânz cat și seara -dacă îi dai momente în care să îți simtă dragostea, să te „reconectezi” cu el, momente de joc liniștit, citit împreună, îmbrățișări mai lungi, momente liniștite, fără televizor sau calculator, orice altceva ce relaxează și odihnește copilul, vei reuși să previi majoritatea crizelor de plâns. Învață să spui nu – ție însăți! Nu trage de copil ca sa ștergi ultimul colț de masă. Nu târâi la magazin copilul și așa flămând sau obosit. Aceste lucruri POT aștepta!

3. Folosește jocul pentru a-ți putea „convinge” copilul

Micuților nu le place să li se dea ordine, la fel cum nici celor mai mulți adulți nu le place. LE PLACE însă SĂ SE JOACE. Vrei să obții cooperare? Du-ți copilul în zbor până la baie! Poți să îl convingi să își termine laptele imitând un cățeluș ce iubește lăpticul. Dacă vrei ca micuțul sa urce în scaunul de mașină, vă puteți juca de-a avionul care decolează. Vrei ca micuțul să strângă jucăriile? Începe să strângi tu cu mult entuziasm, eventual numărându-le și ducandu-le în zbor la locul lor.

(Mulți vor spune: „Ei, dar ce, copilul e boier să mă înjosesc așa în fața lui?” Nu, și nici noi nu trebuie să ne prefacem în clovni doar pentru a ne convinge copilul să facă ceva. DAR atunci când învățăm să facem toate lucrurile cu dragoste, copilul va vedea aceasta și ne va imita! Dacă noi spălăm vasele cu o mutră acră, sigur că copilul nostru va simți că acesta este un lucru înjositor, pe care îl va face doar dacă va fi pus cu forța și doar în silă.

Dacă noi îl luam pe micuț alături și spălăm împreună cu el vasele cu bucurie, ca in joacă, spunându-i cu dragoste cât de frumos e când lucrurile sunt curate și cât de frumos e și sufletul când e curat, și dacă îi mai facem și o comparație cu Taina Spovedaniei, avem o întreagă lecție de credință, pe care copilul o primește și o înțelege foarte ușor, și o ține minte toată viața! Și va spăla vasele cu bucurie, chiar și când va fi mare. N.t.)

4. Nu te supăra pe copil, nu o lua personal

Copilul mic te poate respinge, uneori, sau te poate răni dintr-un anume fel. Nu o lua personal, nu te supăra pe el. Copilul învață de la tine cum să își gestioneze furia, mânia, supărarea. Ai o ocazie bună să crești, și, în același timp, să îți înveți copilul ce să facă in situații dificile.

(Copiii îți dau prilejuri nenumărate de creștere duhovnicească, de învățare a tuturor virtuților creștine, și, in special, a răbdării și a smereniei, fără sa mai zic de dragoste. Contează mult ca atunci când copilul ne supără in vreun fel, să avem smerenia să facem un pas în urmă și să ne gândim, cu dragoste, cum putem corecta situația, chiar dacă asta înseamnă să răbdăm câteva minute, o zi, sau chiar câteva luni. N.t.)

5. Fă-ți timp pentru nevoia copilului de a cunoaște lumea

Până la urmă, acesta este lucrul său – să cerceteze, să experimenteze, să încerce, să învețe. Așa i se dezvoltă creierul, mintea. Dacă iți tot grăbești micuțul ai toate șansele să îl faci să izbucnească într-o criză de plâns.

6. Pune-te în locul copilului tău

Dacă tu vei învăța să te pui în locul copilului tău, și dacă se simte înțeles, și el, la randul său, va învăța să se pună in locul celorlalți oameni și să îi înțeleagă, acum, când e mic, și când va deveni adult (și, deci, va învăța să poată împărți ce are, să nu lovească, să nu țipe, etc.).

7. Nu forța copilul să împartă!

Acest lucru întârzie, de fapt, dezvoltarea capacității de a împărți! Copiii trebuie să aibă sentimentul de siguranță asupra a ceea ce au pentru a putea împărți. În loc să forțezi, poți inventa pentru ei un mod de a se juca împreună, sau poți să îi înveți să se joace pe rând. („E rândul Mariei să se joace cu căldărușa. Apoi va fi rândul tău. „). Ajută-l apoi pe micuț, cu dragoste și înțelegere, să își aștepte rândul. Dacă are anumite jucării pe care nu le poate împărți, puneți-le deoparte înainte ca alti copii să îi vină in vizită. Dar atunci când împarte, din bunătatea inimioarei lui, ajută-l să repete acest lucru, arătându-i efectul bun al faptei sale: ” Uită-te ce fericit este Mihai că l-ai lăsat să se joace cu camionul tău! S-a bucurat atât de mult!”

(Va urma)

Autor: Dr. Laura Markham, Psiholog clinic, fondatorul site-ului Ahaparenting.com

Traducere și adaptare: Oltea Boldureanu