Scuze către mamele casnice din partea unui tătic, după câţiva ani într-un rol similar

Când bloggerul ‘Daddy Fishkins’ a devenit ‘tătic casnic’, după ce soţia sa s-a reîntors la serviciu, nu a avut noţiunea a cât de dificilă va fi această sarcină. În acest context, el a publicat pe blogul său un excepţional articol de scuze, din care oricine ar avea ceva de învăţat:

< Datorez scuze tuturor femeilor, în special celor casnice. Obişnuiam să cred, ca mulţi alţi bărbaţi, că mamele care stau acasă cu copiii lor întreaga zi, ori nu se ocupă cu nimic, ori au o participare insuficientă în familie.

 În trecut, eram iritat de faptul că unele lucruri erau nefăcute când mă întorceam acasă de la serviciu. Din păcate, îmi trecea deseori prin minte gândul: ‘trebuie să fie comod să stai toată ziua şi să priveşti la tv’. Cât de mult greşeam…

Începusem bine noul rol şi am crezut că puteam susţine ritmul menţinerii curăţeniei din casă, a spălării rufelor şi a terminării cinei la ora întoarcerii soţiei de la muncă. Pentru prima săptămână, am reuşit să îndeplinesc sarcinile, iar acum, privind în urmă, nu ştiu cum am reuşit chiar şi atât. Nu luasem însă niciodată în considerare blocajele sau provocările diverse care pot interveni în viaţa dusă acasă cu copiii, pe parcursul întregii zile.

Vă voi oferi o imagine mai detaliată, pentru a-mi demonstra spusele:

6:00 AM: Mă trezesc, îi duc cafeaua soţiei, îi fac duş fiului meu, îi pregătesc ghiozdanul, verific terminarea temei şi spălarea dinţilor.
6:45 AM: Îmi conduc fiul la staţia de autobuz
7:01 AM: Mă întorc acasă la timp pentru a auzi pe fiica mea de 3 ani plângând şi cerând clătite şi suc. Îi place să mănânce micul dejun în pat, în timp ce îşi priveşte emisiunile la TV.
7:02 AM: Fiica mea îşi primeşte clătitele şi sucul, pentru care obţin şi aprobarea ei, dar nu întotdeauna.
7:15 AM: Mă gândesc la un duş, dar nu reuşesc să îmi îndeplinesc gândul.
7:30 AM: Soţia pleacă la serviciu.
7:30 AM – 9:00 AM: Acest interval de timp este incert. Uneori mai rămân puţin în pat cu fetele, pentru că dacă nu se întâmplă aşa, se trezesc imediat si la amiază nu reuşesc să mă descurc cu ‘spectacolul’ a două fetiţe extenuate şi iritate, ca urmare a unei treziri atât de timpurii.
În plus, lucrez în fiecare noapte până la miezul nopţii şi mai am nevoie uneori de odihnă. Cu toate acestea, un somn cu lovituri cu piciorul sau în cap, cu sărituri, rostogoliri, cereri de jucării la fiecare 15 minute,  nu este întotdeauna ceva odihnitor.
9:00 AM: Cum am şi rolul de ospătar la restaurantul favorit al copiilor ‘Daddy’s Café’ primesc o comandă de la fetiţa mea de 3 ani, care doreşte ‘şniţel de pui şi suc’. După răspunsul că este prea devreme pentru şniţel si suc, aceasta începe imediat o ‘reprezentaţie’ de 5 minute, care se încheie cu primirea comenzii, fără bacşiş.
9:05 AM: Încerc să mă aşez pe canapea, la laptop, pentru a lucra puţin.
9:06 AM: Odrasla mea de 18 luni îşi mănâncă acum şniţelul şi îşi bea sucul stând pe capul meu…. >

Fishkins continuă să ne descrie mai departe ‘chinurile’ zilnice ale unui tată casnic, în detalii dureroase şi uneori triviale, încheind prin a-şi oferi scuzele într-un mod impresionant:

< Fiecare zi este diferită. Nu am menţionat nimic despre zile în care am fost bolnav, despre prăbuşirile de câte o oră, de diversele dezastre întâmplătoare, de sarcinile din afara casei, de castelele pe care trebuia să le construiesc din cuburi, de şamponul pe care trebuia să îl curăţ de pe podea, de gelul de vase care trebuia curăţat din vasul de apă al câinelui, de reîmpachetarea rufelor curate aruncate de copii în toată casa, de băltoacele lăsate în urmă de copilul care şi-a smuls pampersul, de băiţele suplimentare din mijlocul zilei, ocazionate de distractiva bălăcire în noroi, de rearanjarea perdelelor care au fost smulse de la locul lor, de reaşezarea sertarelor folosite prin casă pe post de maşini şi aşa mai departe.

 Aşadar, oricine ajunge acasă de la serviciu, fie soţ sau soţie, nu au nici cea mai vagă idee despre ce a trăit celălalt pe parcursul acelei zile.

 Într-o zi, de exemplu, soţia s-a întors acasă, în timp ce eu eram afară, pe alee, privind fetele jucându-se. Ea a coborât din maşină întrebând ‘Cum este cu cina?’.
I-am răspuns că o aşteptam să se întoarcă acasă, ca fetele să se poată juca afară.
Ea m-a privit lung şi m-a întrebat: ’Ce se întâmplă cu tine în ultima vreme?’
Serios?? Îmi petrecusem ultimele 12 ore, întreaga zi, cu trei monştri şi dacă mi-am permis doar câteva minute de repaos în aer liber, care este prima reacţie a soţiei care se întoarce acasă?

Ca încheiere, doresc să ofer scuzele mele sincere fiecărei femei casnice căreia i-am adresat glume sau cu care am vorbit vreodată în termeni negativi. Nu este un lucru uşor, fiind de fapt cel mai dificil job pe care l-am avut.

Cu drag,
Un tată casnic

sursa stiripentruviata.ro