Separarea Bisericii de Stat nu presupune în niciun caz separarea Bisericii de societate

Seculariștii nu sunt onești cu ei înșiși până la capăt. Ei vorbesc despre ”separarea Bisericii de Stat” dar de fapt militează pentru descreștinarea societății.

Ei cer ca religia să nu se predea confesional în școlile publice, de exemplu. Dar interzicerea predării confesionale a religiei în spațiile publice nu afectează Statul ci afectează societatea. Este dreptul perfect democratic și legitim al cetățenilor de a pretinde de la școlile publice ca acestea să asigure și formarea confesională a propriilor lor copii.

Iar Statul, printr-o legislație perfect legitimă și non-discriminatorie, trebuie să asigure acest drept.

Ei cer ca icoanele și simbolurile religioase să nu își mai găsească locul în spații publice și în instituții publice – inclusiv școli. Dar totuși o astfel de interdicție departe de a sublinia nu știu ce separare a Bisericii de Stat, nu face decât să împiedice pe credincioși să își exprime și să își manifeste propria lor credință.

Separarea Bisericii de Stat este un obiectiv atins. În România Statul nu favorizează vreo confesiune religioasă.

Nu avem vreo Biserică ”națională”, nu avem vreo discriminare financiară între culte, nu avem nici măcar vreo ”echitate” impusă între culte. Dovadă faptul că, de exemplu, Trinitas TV- postul Patriarhiei, este concurat perfect legitim de 3 canale tv neoprotestante (toate, calitativ mai bune decât cel al Patriarhiei, dar asta este o altă discuție). Iar vocile secularizante, departe de a fi cumva discriminante, au o vizibilitate mediatică mult mai puternică decât impactul lor social real. Desigur, fiind Biserica dominantă- cu aproximativ 87 la sută din cetățenii români care își exprimă această confesiune, Biserica Ortodoxă română are o vizibilitate mult mai mare.

Nici morala creștină nu mai este ceva specific Statului român. Statul român permite uciderea copiilor prin procedura avortului, chiar dacă Bisericile, confesiunile religioase și religiile din România se împotrivesc. Statul român nu recunoaște căsătoriile religioase și le condiționează de birocrația așa numitei ”căsătorii civile”, în alte se state consideră ca fiind ”căsătorie” și ”familie” diverse forme de acuplare erotică, nu protejează decât formal drepturile credincioșilor la a își exercita liber credința.

De exemplu nu există nicio legislație care să protejeze dreptul credincioșilor de nu munci duminca (creștinii), sâmbăta (evreii și adventiștii) și vinerea (musulmanii). Dar nu o să vedem, din păcate, nici ong-urile atât de grijulii cu ”separarea Bisericii de Stat”, nici mass-media ‘mainstream’, interesate să se lupte pentru drepturile credincioșilor, încălcate de un Stat neatent în a respecta separarea Bisericii de Stat.

În schimb le vom vedea batjocorind tradițiile religioase și făcând caz de participarea politicienilor la diverse ceremonii religioase. Ce par să nu înțeleagă acești militanți este faptul că fiecare om este liber să își trăiască religiozitatea. Și așa cum domniile lor sunt de confesiune ateistă, și politicienii au diverse confesiuni religioase pe care e firesc să le respecte.

În fapt aici este, cred eu, problema: seculariștii se manifestă nu ca persoane echilibrate și neutre, ci ca anti-religioși agresivi, care și-au transformat crezul secularist într-o ideologie intolerantă, care nu manifestă nicio sensibilitate față de crezurile religioase ale semenilor lor.

Iar Statul pe care îl doresc domniile lor nu este un Stat separat de Biserică (cum, de bine, de rău, îl avem deja) ci un Stat aservit și instrumentalizat de o ideologie- cea secularist ateistă.

Sursa: Bogdan Duca