Sf. Efrem Sirul – În toată viața oamenilor nu este avere mai cinstită decât rugăciunea!

Fericit lucru, cu adevărat, este a nu păcătui, iar dacă unii vor păcătui, să nu deznădăjduiască, ci să plângă pentru cele în care au păcătuit, ca prin plâns iarăși să dobândească fericirea. Deci bun lucru este totdeauna a ne ruga și a nu ne îngreuna și rugându-ne a nu slăbi, după cum a zis Domnul și apoi apostolul: Neîncetat rugați-vă, adică noaptea și ziua și în tot ceasul. Și nu numai când intri în biserică, iar în celelalte ceasuri să fii fără de grijă, ci ori de lucrezi, ori de dormi, ori de călătorești, ori de mănânci, ori de bei, ori de zaci, să nu-ți curmi rugăciunea ta, că nu știi când va veni Cel ce va cere sufletul tău de la tine. Să nu aștepți Duminica sau sărbătoarea sau un anume loc, ci precum a zis Proorocul David: în tot locul stăpânirii Lui. Deci ori în biserică de ești, ori în casa ta, ori la țarină, ori vite de paști, ori clădiri de faci, ori la ospețe de te afli, de rugăciune să nu te depărtezi. Iar când poți, pleacă-ți și genunchii, iar când nu poți, roagă-te cu mintea și seara, și dimineața, și la amiază. Dacă rugăciunea ta va merge înaintea muncii și, sculându-te din pat, mișcările tale cele dintâi prin rugăciune se vor face, atunci păcatul nu află intrarea în sufletul tău.

Rugăciunea este păzitoare a întregii înțelepciuni, a mâniei pedepsire, a îngâmfării umilire, a pomenirii de rău curățire, a invidiei surpare, a păgânătății îndreptare; este putere a trupurilor, ocârmuire a casei, bună așezare a cetății, tărie a împărăției, biruință în războaie, întemeiere a păcii. Rugăciunea este pecete a fecioriei, credință a nunții, armă a călătorilor, a celor ce dorm păzitoare, a celor ce priveghează îndrăzneală, a plugarilor bună aducere de roade, a corăbierilor mântuire.

Rugăciunea este ajutătoarea celor ce se judecă, slăbire a celor legați, inimă bună a celor întristați, dulceață a celor ce se bucură, mângâiere a celor ce plâng, praznic al celor ce nasc, cunună a celor căsătoriți, îngropare a celor ce mor. Rugăciunea este vorbirea cu Dumnezeu, întocmai cinstire cu îngerii, a bunătăților sporire, abatere de la răutăți, îndreptarea păcatelor. Rugăciunea lui Iona i-a făcut casă în pântecele chitului, iar pe Ezechia din porțile morții la viață l-a întors. Tinerilor din Babilon văpaia cuptorului în stropi de rouă a prefăcut-o, iar Ilie, prin rugăciune, a legat cerul să nu plouă trei ani și șase luni.

Vedeți, fraților, câte poate rugăciunea! În toată viața oamenilor nu este avere mai cinstită decât rugăciunea! De aceasta niciodată să nu vă depărtați! Ci să ne rugăm, ca nu deșartă să se facă osteneala noastră, precum a zis Domnul: ,,Când stați rugându-vă, lăsați orice aveți asupra cuiva, ca și Tatăl vostru cel ceresc să vă lase greșelile voastre.’’ Vedeți, fraților, că în zadar ne ostenim rugându-ne, dacă avem vrajbă cu cineva. Și iarăși Domnul zice: ,,Dacă îți vei aduce darul tău la altar și acolo îți aduci aminte că are cineva ceva asupra ta, lasă-ți darul înaintea altarului și, ducându-te, împacă-te întâi cu fratele tău și atunci, venind, adu-ți darul.’’ Așadar, arătat este că, dacă nu vei face acestea mai întâi, toate câte aduci sunt neprimite. Iar dacă vei face porunca Stăpânului, atunci cu îndrăzneală roagă-te Domnului, zicând: ,,Lasă-mi, Stăpâne, datoriile mele, precum și eu am lăsat fratelui meu, împlinind porunca Ta.’’ Și-ți va răspunde Iubitorul de oameni: ,,Dacă ai lăsat, îți las și Eu. Dacă ai iertat, îți iert și Eu ale tale, că stăpânire am pe pământ să iert păcatele. Lăsați și se va lăsa vouă.’’ Vedeți iubirea de oameni a lui Dumnezeu cea neasemănată, vedeți bunătatea lui Dumnezeu cea nemăsurată! Ați auzit, în scurt, mântuirea sufletelor voastre. Dumnezeului nostru, slavă!

Din cuvintele duhovnicesti ale sfintilor parinti (noiembrie). Editura Sucevei si a Radautilor. Suceava, 2014