Sfânta Liturghie în a IV-a Duminică din Postul Mare (a Sfântului Ioan Scărarul). Slujba Pasiei – Acatistul Patimilor Mântuitorului Hristos

În Duminica a IV-a din Postul Mare a Sfântului Ioan Scărarul, la Mănăstirea Ciuflea au fost oficiate două Sfinte Liturghii, prima începând cu ora 6.00 în biserica de iarnă „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” și a doua începând cu ora 9.00 în Catedrala „Sf. M. Mc. Teodor Tiron”.

În predica rostită după citirea celor două fragmente scripturistice de la Sfinţii Evanghelişti Marcu şi Matei, Preacuviosul Părinte Nicolae, Duhovnicul Mănăstirii a conturat personalitatea Sfântului Ioan Scărarul şi a prezentat opera sa de căpătâi, „Scara Raiului”, evidenţiind şi frumuseţea învăţăturilor duhovniceşti ce se desprind din cele două pericope evanghelice ce s-au citit în această duminică

Duminica a IV-a din Sfântul și Marele Post al Paștilor este unită cu pomenirea Sfântului Ioan Scărarul. Acesta a trecut la Domnul în anul 649, trăind în ultima parte a secolului al VI-lea și prima parte a secolului al VII-lea.

Sfântul Ioan Scărarul a fost un dascăl al rugăciunii, al ostenelilor, al nevoinței și al pocăinței. În cartea sa numită Scara virtuților sau Scara Paradisului ne arată cum trebuie să ne eliberăm de patimi și să dobândim virtuțile, iarsmerenia și iubirea sunt virtuțile cele mai mari pe care el le descrie în cartea sa.

Sfântul Ioan Scărarul, ca dascăl al virtuților dobândite prin credință puternică, prin post și rugăciune, este un dascăl al întregii creștinătăți. Cartea lui, Scara, a fost citită ca un manual de viață duhovnicească secole de-a rândul, în mediul monahal. Și astăzi, în unele mănăstiri, este citită mai cu seamă în perioada postului.

În cuvinte simple, dar cu un conținut foarte adânc, Sfântul Ioan Scărarul ne arată lupta duhovnicească din suflet, din minte și din inimă a celui care se străduiește să urce spre Dumnezeu prin împlinirea poruncilor dumnezeiești, prin curățirea de patimi. Sfântul Ioan Scărarul este numit în cântările acestei duminici el însuși„scară a virtuților”, „lauda monahilor”, „luminător și călăuzitor pe drumul mântuirii”.

Pocăința, smerenia, lacrimile, toate nevoințele de care se face pomenire în Scara Sfântului Ioan au ca scop curățirea noastră de patimi și creșterea noastră în virtuți. Aceste virtuți sunt adunate în suflet ca flori de lumină pentru a le oferi Mântuitorului Iisus Hristos în lumina Sfintelor Paști. Sfântul Ioan Scărarul, dascăl al rugăciunii, al postirii, al pocăinței, este nu numai lăudat în cântările Utreniei acestei duminici, ci este și chemat să se roage pentru noi. El e nu numai un model, o icoană duhovnicească, ci și un rugător pentru întreaga creștinătate.

Ziua de astăzi a fost una deosebită pentru Prot. mitr. Rodion Severin, clericul Sfintei Mănăstiri Ciuflea, care în această zi a împlinit vârsta pământească a Mântuitorului Hristos – 37  de ani, confrații slujitori urându-i părintelui Vadim ani mulți de viață și slujire la Altarul Domnului și aceiași râvnă și dragoste față de cele sfinte.

La final, credincioşii de toate vârstele, veniţi în număr mare la Ospățul Credinței, s-au împărtăşit cu Sfintele Taine – Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos şi au ascultat cu evlavie predica zilei.

 ***

În seara Duminicii a IV-a din Postul Mare, obștea monahală și creștinii care au auzit chemarea Bisericii, s-au adunat la Mănăstirea Ciuflea, participând la Acatistului Patimilor Mântuitorului, numită în limbajul bisericesc Pasia – de la cuvântul „patimă”, pentru că această rugăciune a Bisericii ne readuce aminte de ultimile zile din viața pământească a Mântuitorului.

Pasia este o slujbă alcătuită în secolul al XVII-lea de vrednicul mitropolit al Kievului Petru Movilă. Ea este una dintre slujbele care ne cheamă să îngenunchem la crucea lui Hristos, strigând din adâncul sufletului: „Iisuse, Mântuitorule, întărește-ne în ispite; Iisuse, Cel ce ai biruit puterile întunericului, luminează-ne; Iisuse, sprijinitorul și întăritorul nostru, Care ai fost părăsit de toți, întărește-ne pe noi, robii Tăi…”.

Slujba Pasiei ne apropie de chinurile lui Iisus și ne facem să-L compătimim, ori a compătimi – înseamnă a fi aproape. A compătimi, înseamnă a împărtăși durerea celui căzut. A compătimi – înseamnă a fi mai aproape de Hristos. Ori spre acest urcuș duhovnicesc – spre apropierea de Hristos, suntem chemați cu toții.

Pasiile sunt oficiate de patru ori pe an (după numărul evangheliştilor): în serile din a doua, a treia, a patra şi a cincia duminică (sau vineri) din Postul Mare. După cum reiese şi din denumire, în timpul acestor slujbe sunt rememorate Patimile Mântuitorului, citindu-se textele evanghelice referitoare la aceste evenimente. Conform tradiţiei, în timpul citirii Evangheliei, credincioşii stau cu lumânări aprinse în mâini.

Sursa: www.ciuflea.md