Sfânta Nona – icoana soției creștine

Drumul duhovnicesc pe care îl străbatem parcurgând praznicele din calendar ne pune înainte în fiecare an pleiada de sfinți care au dovedit dragostea pentru Hristos prin sfârșitul lor mucenicesc sau prin nevoințe pustnicești suprafirești.

Într-atât de copleșitoare este trăirea lor întru credință și grozăvia încercărilor pe care le-au depășit pentru a dobândi cununa, încât, cunoscându-ne puterile noastre sufletești pipernicite, riscăm să deznădăjduim, considerând sfințenia inaccesibilă, iar exemplul vieții lor inaplicabil pentru noi.

Astăzi, prin prăznuirea Sfintei Nonna, putem găsi prilej duhovnicesc pentru a ne întări întru nădejde, convingându-ne că Dumnezeu nu dăruiește cu măsură harul Său celor care Îl caută cu sinceritate și sârguință, chiar dacă existența și lucrarea acestora se desfăsoară doar în universul familial.

Deși se trăgea dintr-o familie de creștini evlavioși, care înduraseră prigoanele împăraților romani pagâni, Nonna se căsătorește cu un notabil din Nazianz, bărbat bun și înstărit, dar din afara Bisericii. În ciuda acestei sarcini anevoie de purtat și a grijilor unei gospodării întinse, Nonna nu încetează a se ruga lui Dumnezeu pentru întoarcerea bărbatului său la credința adevărată și pentru a dobândi un prunc de parte bărbătească, pe care promite să-l afierosească lui Dumnezeu. Pentru a ne vădi credința ei neclintită, Domnul nu îi răspunde vreme de zeci de ani.

Apoi, prin revărsarea darului dumnezeiesc fără de măsură, soțul Grigorie primește semn, se botează, ajungând ierarh foarte rapid și, deși se apropia de bătrânețe, Dumnezeu îi lungește viața, răscumpărând parcă anii în care nu a răspuns rugăciunilor consoartei, lăsându-l să păstorească turma sa vreme de aproape jumătate de secol. Rânduindu-i-se și a doua mare bucurie, Nonna naște într-un târziu pruncul cerut îndelung, pe care-l numește Grigorie, după tatăl său, iar Domnul îi mai dăruiește pe Gorgonia și Chesarie.

Chiar dacă atunci când adoarme, la aproape o sută de ani, nu îl mai lăsa viețuind pe pământ decât pe fiul său pe care-l afierosise lui Dumnezeu, care avea de săvârșit lucrarea sa pentru care va fi numit Teologul, Nonna primește astfel binecuvântarea de a ști că toți cei dragi, pentru care se rugase o viață, sunt sfinți și se vor întâlni întru bucuria Împărăției celei veșnice.

Ca o încununare, Nonna își dă sufletul sprijinită de Sfânta Masă, murmurând rugăciuni. Deși din viața Nonnei nu cunoaștem decât crâmpeie, roada sfințeniei întregii sale familii mărturisește pentru ea, mlădița alipită în Hristos, care a copt prin fierbințeală rugăciunilor statornice prinosul sufletelor celor cu care se înrudea după trup.

Sfânta Nonna sa ne fie îndemn către casnicii noștri, prin care să găsim calea mântuitoare aflată în permanență la îndemnâna noastră, nădăjduind în darurile pe care Dumnezeu ni le va împărți fără de măsură.

http://www.cuvantul-ortodox.ro/