Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în Duminica a XXVIII-a după Cincizecime, la Catedrala mitropolitană

În Duminica a XXVIII-a după Cincizecime, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Vladimir, Episcopul vicar mitropolitan, Preasfințitul Filaret de Căpriana, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala mitropolitană din Chișinău.

Sfânta Biserică ne cheamă să medităm asupra milei și iubirii nemărginite a Mântuitorului Hristos, prin Evanghelia care ne vorbește despre vindecarea celor zece leproși, așa cum este relatată de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca (17, 12–19).

Evanghelia ne prezintă întâlnirea Domnului cu zece oameni apăsați de greaua suferință a leprei, care, stând departe, au strigat cu glas mare:
„Iisuse, Învățătorule, fie-Ți milă de noi!” (Luca 17, 13).
Văzând credința lor, Mântuitorul le poruncește:
„Mergeți și vă arătați preoților” (Luca 17, 14),
iar pe cale, aceștia se curățesc de boală.

Dintre cei zece, doar unul, și acela era samarinean, întorcându-se, „cu glas mare slăvea pe Dumnezeu”, căzând la picioarele lui Iisus și mulțumindu-I (Luca 17, 15–16). Atunci Domnul rostește cu durere, dar și cu adevăr:
„Oare nu toți cei zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt?” (Luca 17, 17).
Și îi spune celui recunoscător: „Scoală-te și du-te; credința ta te-a mântuit” (Luca 17, 19).

Această minune ne descoperă nu doar puterea tămăduitoare a lui Hristos, ci și importanța recunoștinței față de binefacerile primite de la Dumnezeu. De multe ori, asemenea celor nouă, primim darurile Sale, dar uităm să ne întoarcem cu mulțumire și slavă.

Să cerem de la Dumnezeu harul de a avea o credință vie și o inimă recunoscătoare, pentru ca, recunoscând purtarea Sa de grijă în viața noastră, să-L slăvim neîncetat și să înaintăm cu nădejde pe calea mântuirii.

Sursa: Mănăstirea Capriana