Sfetnici nepricepuţi

În viaţa politică, ca şi în cea bisericească, episcopii şi cei ce conduc ţara au nevoie de ajutorul consilierilor, al sfetnicilor, cum erau numiţi altădată. Când aceste funcţii sunt ocupate de oameni mediocri, au de suferit de pe urma nepriceperii lor nu numai oamenii de rând, ci chiar şi cei cărora aceşti „sfetnici” le slujesc.

Se spune că odinioară un domn a vrut să-i înveţe minte pe sfetnicii săi, care erau nu prea inspiraţi şi nici ingenioşi. Umblând împreună cu ei prin ţară, domnul văzu un cioban pe deal şi îi zice:

– Moşule, când a căzut zăpada pe deal?

– Vreo doi ani în urmă, – răspunse cibanul.

– Dar pe vale?

– Pe vale, abea anul acesta.

– Să ştii – zice împăratul –  că o să-ţi trimit degraba oi la tuns.

– Bine, Măria ta.

Împăratul plecă mai departe, iar sfetnicii îl întrebară:

– Măria ta, spune ce înseamnă cuvintele tale spuse ciobanului?

– Cum? – se miră împăratul – voi sunteţi miniştrii mei şi nu ştiţi ce înseamnă aceste cuvinte? Vă dau trei zile de răgaz, şi dacă în acest timp nu aflaţi înţelesul lor, vă dau jos capetele!

Sfetnicii s-au mai informat pe aici, pe acolo, însă nimeni nu cunoştea sensul cuvintelor. Văzând că se apropie sorocul, au mers la cioban şi l-au rugat să le lăurească el înţelesul dialogului misterios.

Ciobanul a spus că le ajută, dar cu condiţia că fiecare sfetnic îi va da câte o mie de galbeni. Miniştrii nu avut încotro, pentru că le era mai scump capul decât galbenii. După ce a încăsat banii, ciobanul le-a lămurit:

– Când împăratul m-a întrebat de zăpada căzută pe deal, el vrut să mă întrebe când mi-a însurit capul. Iar zăpada pe vale însemna însurirea bărbii mele.

– Dar ce înseamnă oile tunse?

– Păi aceştea sunteţi chiar voi.

 Pr. Alexandru Iamandii

Extras din 153: Veniți de prânziți, Editura Cu drag, Chişinău, 2012