ȘI EU AM AVUT CANCER (Despre o minune a Sf. Nectarie)

Era un fel de a spune că priveam pe geam. De fapt, gândurile noastre erau adânc scufundate în frig, tăcere și frica răspunsului. În cele din urmă, ea: ”Dar cum au ieșit analizele?” Tocmai aici era cheia problemei la o ușă de la blocul vecin. Dr. Andrew Smith, de la Sunnybrook Hospital din Toronto, cel care mă operase de colon, cu câțiva ani în urmă, mi-a trimis mesaj prin Mary, secretara lui, să repet analizele. Înseamnă că e posibil să fi revenit. Dar de ce tomografie? O fi metastază?
Afară, început de ianuarie. Perioada cea mai scârboasă a anului. Ceață, umiditate de la Marile Lacuri, zăpadă murdară și viscolul care te pătrunde până la oase cu întunericul singurătății…

***

”Deci, nu metastază, cancerul de colon nu a revenit, dar la tomografie mi-a ieșit că am o tumoare la plămânul stâng care necesită urgentă operație” îi spun Floricăi. ”Îmi vor extirpa plămânul bolnav, apoi terapie să poți respira numai cu un plămân. Programarea pe 3 februarie.” Vestea a venit ca un trăznet pentru sărmana nevasta și o văd și acum cum și-a scufundat fața în palme. Tăcere. Apoi iarăși tăcere. Fiecare cu gândurile lui. Ea – de unde știe el că nu s-a răspândit cancerul la plămâni? Mă minte, ca să mă cruțe. Eu – la copilul de patru ani, cel care nu putea să pronunțe bine pe ”R” : ”Vleau să mă fac pleot!”

De vreo săptămână și ceva mă luptam cu o răceală, sau gripă, destul de afurisită. Florica mă tot trimetea să merg la clinică, eu – nu și nu, așa cum căpățânos am fost toată viața. În fine, cedez. Doctorița îmi prescrie un antibiotic pentru 10 zile. Pe 3 era operația, pe 4 se împlineau cele 10 zile când terminam antibioticul. ”Ce-ar fi să nu-i spun chirurgului și să mă fac că plouă?” îi spun Floricăi. ” Ești nebun?” și cum sunt toate aromâncele, o văd că pune mâna pe telefon și sună la Sunnybrook Hospital. Se amână operația. După 10 zile doctorița mă anunță că antibioticul nu a lucrat. Alt antibiotic, alte 10 zile, iarăși telefon lui Dr. Andrew Smith să amâne operația. ”Dar ce? Crezi că avem un singur pacient? ” îi răspunde secretara. După negocieri, sunt programat pe 16 aprilie. The last chance!

***

La fiecare doi, trei ani treceam pe lângă moarte. Cei de la urgență nu puteau descoperi care e cauza că umpleam W.C-ul cu sânge, apoi mă făceam bine și mă externau. Pe 14 aprilie o doctoriță de la ”St.Mary’s Hospital” îmi spune că voi fi operat peste câteva ore. Era vorba de o arteră de deasupra stomacului care se rupea dind când în când și care se vindeca singură, după cum putea, foarte bine, să nu se mai închidă. Operația, repet. trebuia sa aibă loc pe 16 aprilie. Din nou telefon chirurgului din Toronto să amâne intervenția chirurgicală pentru că mă aflu în alt spital, cu alte probleme.

***

Aveam la biserica noastre neprețuitele moaște ale Sf. Nectarie. De câte ori, după ce pleca lumea de la vecernie vorbeam amândoi spunându-mi toate necazurile mele. El tăcea și mă asculta. Cum ar zice gospodarii de pe aici ”he was a good listener”. Da ce nu-i spuneam eu? Ultima oară, din camera de spital: ”Da’, bine, Părinte Nectarie, eu mă rog să mă fac bine și tu mă aduci în spital. Se poate așa?” Și parcă am auzit o dojană blândă, ca a unui moldovean: ”Măi, tu ești prost, sau te faci? Dacă eu nu te aduceam aici cei din Toronto ar fi fost ocupați cu tăierea cu tăierea plămânului și nimeni nu ar fi știut ce se întâmplă în abdomenul tău.” ”Au, au, cugetam prin întuneric, așa este, ai dreptate Părintele meu drag. Te rog să mă ierți. Sorry!”
Dr, Andrew Smith mi-a mai dat o șansă. Ultima, după atâtea amânări. Pe 20 mai. Ei bine, tot din întâmplare, pe 20 mai îi moare mama și operația se amână din nou.

***

Florica avea un doctor hematologist ( soția se lupta cu leucemia de 23 de ani) foarte bun și înțelegător pe Dr. Minden. Aflând de peripețiile mele cu data operației îi recomandă pentru mine pe Dr. Peter Elliot, unul din cei mai buni chirurgi din Canada, Îl văd și acum pe Dr. Elliot. Scurt, gras, cu chelie și energic foc. A chemat pe secretară și după ce mi-a citit dosarul de vreo câteva kilograme se adresează lapidar acesteia să mă programeze în prima săptămână din iunie. Îmi explică în termeni medicali toate procedurile din care am înțeles, spre uimirea mea, că el urmează ală școală decât cea a măcelarilor și că, pe scurt, nu-mi va tăia nici un plămân, ci doar va extirpa tumoarea și că voi urma tratamentul de citostatice și celelalte.
Așa se face că Sf. Nectarie căruia mă rugasem cu lacrimi ca să mă ajute să nu-mi taie plămânul m-a ajutat prin minunea atâtor amânări și ”coincidențe” să ajung la Dr. Peter Elliot. Începusem înfricoșatul drum din începutul lui februarie și-l terminam în prima săptămână. Luni am avut operația și duminică făceam Sf. Liturghie cântând cu amândoi plămânii aducând mulțumire lui Dumnezeu și dragului meu părinte și sfetnic de taină – Sf. Ierarh Nectarie.

DUMITRU ICHIM
Kitchener, Ontario