Și iarăși revin la Psalmi, bunii mei Psalmi, nemuritorii mei Psalmi

BOLGARCA
Și iarăși revin la Psalmi, bunii mei Psalmi, nemuritorii mei Psalmi. Astăzi mă opresc la un verset din Psalmul 87: „Că s-au împlut de rele sufletul meu și viața mea de iad s-a apropiat.” Nu știu în ce împrejurări l-a scris și cînd l-a cîntat marele psalmist. Nici sub care zid. Cu siguranță însă că starea mea de acum este una cu cea de peste mii de ani a profetului.

Ce să zic, în clipa cînd am bătut ultimul cui și am așezat ultima cărămidă aici la casa aceasta din Dealul Schinoasei am răsuflat ușurat :„Gata, punem bolgarca în cui!”

Pe dracu. Mai sînt și vecinii, care au și ei bolgarcă, care atîtea au de făcut cînd nimic nu este de făcut. Exact atunci cînd tu te apuci de scris. Astfel, iadul abea începea.Încît astăzi , întorcîndu-mă înapoi , constat cu tristețe că viața mea în Dealul Schinoasei nu a fost decît un vuiet, un dîrdîit neîncetat de bolgarcă. Cu bolgarca m-am culcat și cu bolgarca m-am sculat.

Cu bolgarca m-am rugat și cu bolgarca am scris. Ca astăzi să mă întreb: mai face să scrii cu această morișcă a iadului, care macină astăzi cuvîntul și omul, pretutindeni din Parlament și pînă în cele mai obișnuite treburi casnice? ”Omul , ca iarba zilele lui…„ zice psalmistul într-un alt verset din Psalmul 102 Probabil că face.

Parodoxal, dar uneori mă gîndesc că anume de la acest verset a pornit Grigore Vieru cînd și-a scris epitaful:„Sînt simplu ca iarba!”Ca pe o cunună a întregii creații. Și Sfîntul Părinte Siluan cînd a spus:„ Stai cu mintea în iad și încrede-te în Dumnezeu”. Adică în Cuvînt.

Ion Bradu