Singura noastră nădejde și grijă să fie Hristos. Slujire Arhiereasă în Duminica a III-a după Rusalii la Mănăstirea Curchi

„Nu iubiţi lumea, nici pe cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este’n el; pentru că tot ceea ce este în lume – pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii – nu sunt de la Tatăl, ci din lume sunt. Şi lumea trece, şi pofta ei; dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.” (1 Ioan 2, 14-17).

În Duminica a III-a după Rusalii, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.

Pierderea mântuirii este urmarea cea mai gravă a cufundării sufletului în grijile vieții. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că omul cuprins de griji nu se cunoaște pe sine ca ființă spirituală – chip al lui Dumnezeu: „Nimic nu ne face atâta să nu ne cunoaștem pe noi înșine cât lipirea de lucrurile din lumea aceasta; și iarăși, nimic nu ne face să ne lipim de lucrurile din lumea aceasta cât necunoașterea noastră înșine; ele se con­diționează una pe alta”. Astfel, până nu ne detașăm de grijile lumești, nici nu vom cunoaște vreun sens superior și spiritual al vieții, nici nu ne vom gândi serios la sufletul nostru, nemurire sau Dumnezeu.

Mântuitorul nu spune: „Nu faceţi nimic”, El spune: „Nu vă îngrijiţi”, adică nu vă lăsaţi roşi de grija aceea care macină omul ziua şi noaptea, nedându-i tihnă nicio clipă.  „Tu de ostenit, ostenește-te; însă de grija rea nu te lăsa măcinat! Aşteaptă orice reuşită de la Dumnezeu şi soarta ta în mâinile Lui încredinţeaz-o! Tot ce agoniseşti primeşte ca pe un dar din mâna Domnului şi cu nădejde neclătinată aşteaptă de la El adaos de daruri. Să ştii că, dacă vrea Dumnezeu, e de ajuns o clipă ca să nu mai rămână nimic din avutul celui înstărit. Totul e praf şi stricăciune. Face să te macini de griji pentru aşa ceva? Aşadar, nu vă îngrijiţi!”, ne îndeamnă și Sfântul Teofan Zăvorâtul

„Griji, griji şi numai griji… Între aceste griji și frământări își petrec oamenii viața. Toate aceste preocupări ne vlăguiesc de toată energia duhovnicească şi nu mai avem resursele necesare să ne dedicăm cu toată fiinţa noastră, slujirii lui Dumnezeu. Să ne cercetăm fiecare propria conștiință și vom constata cât de departe suntem de cele ce așteaptă Hristos de la noi, vom constata cât de puțin facem pentru sufletul nostru, în vederea mântuirii noastre și a realizării Împărăției lui Dumnezeu în noi înșine și în lumea toată!”, a menționat Ierarhul Orheiului în cuvântul de învățătură adresat către cei prezenți.

Sursa: https://manastireacurchi.md/