Sorin Dumitrescu redescoperă un document istoric de excepţie

Acum vreo două luni am revenit după mai mulţi ani la Bucureşti. De această dată pentru a înregistra câteva dialoguri video cu personalităţi de seamă din diverse domenii. Printre aceştia a fost şi vechiul meu prieten, pe care nu-l mai întâlnisem de vreo cincisprezece ani, Sorin Dumitrescu,  iconarul, pictorul creştin, cel care continuă să scoată de sub tipar la editura „Anastasia” cărţi de o valoare spirituală de excepţie. Ne-am întâlnit din nou, ca pe vremuri, la atelierul dânsului, am depănat firul amintirilor despre frumoşii ani ’90 cu efervescența lor spirituală unică, cu serile de la schitul Darvari, unde se aduna elita intelectuală de la Bucureşti pentru a  privi înregistrările video cu mari duhovnici şi trăitori creştini, pentru a se bucura de noile apariţii editoriale de la  „Anastasia”, toate acestea ţintind recuperarea identităţii ortodoxe atât de hăituite sub comunism. I-am pomenit pe părintele profesor Dumitru Stăniloae, pe părintele Constantin Galeriu de la biserica „Sfântul Silvestru” la care mergeau vârfurile elitei româneşti, pe cei doi mari duhovnici de la mânăstirea „Sihăstria”, părintele Ilie Cleopa şi părintele Ioanichie Bălan, pe părintele Iustin Pârvu, pe mama Sica, celebra profesoară de religie care a supravieţuit puşcăriile comuniste, toţi aceştia încă în viaţă pe atunci. Ne-am lăudat unul altuia că între timp ne-au crescut copii mari,  ne-am împărtăşit şi decepţiile care ne-au însoţit şi ne mai copleşesc încă din cauza vremurilor sumbre pe care le trăim.

Sorin Dumitrescu este şi el marginalizat în viaţa publică de azi a României. Astăzi alţii populează marile canale TV şi inundă librăriile de lux din capitală. Unul ca Dumitrescu nu face figură bună printre „apostolii” noii religii a „drepturilor omului”. Ca orice creştin de vocaţie, este „incorect politic” şi incomod pentru discursul globalizant ce domină spaţiul public.

Profit de ocazie pentru a mărturisi aici recunoştinţa pe care i-o port de-a lungul unui sfert de veac lui Sorin Dumitrescu pentru cărţile pe care mi le-a dat. Începând cu anul 1992, când a apărut faimoasa lucrare care înmănunchea pentru prima dată dialogurile cu Petre Ţuţea „Între Dumnezeu şi Neamul meu”,  am tot primit de la bunul meu prieten o mulţime de lucrări aparţinând unor mari gânditori creştini. Iată că şi de această dată dânsul mi-a  dăruit câteva lucrări de o valoare cu totul aparte, care au şi ajuns la un loc de cinste în biblioteca mea.

La despărțire Sorin Dumitrescu mi-a dat şi textul unul articol al domniei sale, care invocă un document de o valoare istorică unică, practic necunoscut nici specialiştilor, nici marelui public din România şi din Republica Moldova. El invocă o „jalbă” scrisă de solul ţarului rus Ivan cel Groaznic Ivaşco Peresvetov, în care diplomatul de la curtea celebrului ţar transmite mesajul lui Petru Rareş către acesta. Semnificaţia mistică, dar şi relevanţa practică a acestui document este una de-a dreptul cutremurătoare. Ea aruncă o lumină nouă asupra înţelegerii unor evenimente precum căderea Bizanţului, dar şi se pare că îi serveşte monarhului rus drept ghid pentru înţelegerea misiunii spirituale a unui domnitor ortodox. Publicăm mai jos textul acestui articol al Academicianului Sorin Dumitrescu şi în speranţa că el va trezi interesul cercetătorii noştri pentru acest subiect, care merită să fie dezghiocat în lucrări mult mai ample.

P.S.: Îi mulţumesc bunului Dumnezeu pentru privilegiul şi fericirea pe care mi le-a dăruit de a-l cunoaşte personal şi de a-l avea drept prieten de un sfert de veac pe un om de talia lui Sorin Dumitrescu. Zic şi eu aşa cum a spus odată Nichita Stănescu, poetul cu care a fost bun prieten, că, datorită lui Sorin, l-am privit în ochi pe Nichita. Vă mai amintiţi zicerea poetului „necuvintelor”? “Eu l-am întâlnit pe Tudor Arghezi si l-am privit în ochi. Tudor Arghezi l-a întâlnit pe Eminescu si l-a privit în ochi. Iar eu, prin ochii lui Arghezi, l-am privit pe Eminescu”. Pentru mine contactul cu miracolul, cu lumea celestă a culturii şi spiritualităţii româneşti se produce prin mijlocirea unor oameni ca Sorin. De altfel, căutaţi ultima lucrare a lui Sorin Dumitrescu dedicată lui Stănescu, „Tablou cu orbi”, pentru a vă bucura de descoperirea a ceea ce dânsul numeşte „cultura Duhului Sfânt”.

Iurie Roşca,

Chişinău, 15 aprilie 2016