Noi apariții editoriale: Sfântul Alexandru de Svir. Viața și Minunile

Frați creștini, recent a fost editată cartea Sfântul Alexandru de Svir. Viața și Minunile.

Această lucrare a fost tradusă din limba rusă și retipărită în română, cu Binecuvântarea P.S. Petru, Episcop de Ungheni și Nisporeni, cu purtarea de grijă a Protoiereului Andrei Percic, paroh al bisericii  cu hramul „Sf.  Prooroc Ilie, s. Cioara, r, Hîncești.

Vînătorul care din pronia lui Dumnezeu, alergînd după un cerb ca să-l vîneze a ajuns la coliba Sf. Alexandru. Şi propovăduind viaţa sa cea minunată a atras mulţime nenumărată de creştini. Iar noi, asemeni lui, rătăcind prin desişul grijilor lumeşti am aflat această lumină neapusă şi rîvnim cu tot dinadinsul ca prin modesta noastră contribuţie şi purtarea de grijă la traducerea şi editarea cărţii din limba rusă Viaţa şi minunile Sf. Alexandru de Svir, să aprindem această flacără mîntuitoare şi pe meleagurile noastre.

Protoiereu Andrei Percic

Dumnezeu să ne ajute  !                            

 Pentru procurarea cărţii adresaţi-vă în magazinele Mitropoliei.

*  *  *

Sfîntul Alexandru de Svir (1448-1533) – sfîntul care s-a învrednicit să vadă pe Sfînta Treime.

Scopul duhovnicesc al fiecărui creştin este acela de a-L vedea pe Dumnezeu, precum însuşi Mîntuitorul Hristos spune în Sfânta Scriptură: „Fericiţi sunt cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”.

Pe pămîntul rusesc s-au născut mulţi sfinţi, mari închinători ai Sfintei Treimi, dintre care mulţi au primit supranume, datorită rîvnei si evlaviei de care au dat dovadă.

Sf. Serghie de Radonej a fost supranumit „teologul Sfintei Treimi”, sf. Andrei Rubliov – „zugravul sfintei Treimi”, sf. Pavel Florenski- „mărturisitorul Sfintei Treimi” prin mucenicie iar Sfîntul Alexandru de Svir este „proorocul Sfintei Treimi”, căci s-a învrednicit să vadă Sfînta Treime precum Sfîntului Avraam în Vechiul Testament prin arătarea a trei îngeri.

În anul 1904 Sf. Ioan de Kronştadt scria în jurnalul său: „De două ori, în întreaga istorie a omenirii, s-a arătat Dumnezeu în Treime înaintea ochilor omului, prima oară Sfîntului Avraam, la stejarul din Mamvri, arătînd marea milă a lui Dumnezeu faţă de neamul omenesc, iar a doua oară, pe pămînt rusesc, Sfîntului Preacuvios Alexandru de Svir”.

Sf. Alexandru s-a născut în părţile Novgorodului, dintr-o familie de creştini evlavioşi pe nume Ştefan şi Vassa. La botez a primit numele de Amos. La vîrsta de numai 19 ani tînărul Amos a plecat la Mănăstirea Valaam.

În drum spre mănăstire, trecînd de rîul Svir, pe malul lacului Roscinsk sfîntul a auzit un glas care la îndemnat să zidească acolo o mănăstire, dar îngerul său păzitor la însoţit mai departe spre lavră unde a petrecut şapte ani, pentru ca mai apoi, la vîrsta de 26 de ani să fie  tuns în monahism cu numele Alexandru.

Zece ani s-a nevoit sfîntul pe insula numită „insula sfîntă”; într-o peşteră care se păstrează şi pînă în zilele noastre.

Odată în timpul rugăciunii Sf. Alexandru a auzit un glas dumnezeisc care i-a zis: „Alexandre, ieşi din acest loc şi mergi pe locul arătat odinioară ţie şi acolo te vei mîntui”.

Ascultînd glasul dumnezeesc, sfîntul a plecat de la Valaam în anul 1485 şi s-a aşezat pe malul rîului Svir de la care şi-a luat şi numele.

Vreme de opt ani, sfîntul a trăit în singurătate, ca mai apoi prin rînduiala lui Dumnezeu, în 1493 să fie descoperit de către un vînător.

De un singur om a fost nevoie, ca mai apoi cete de creştini să alerge la el după rugăciune şi binecuvîntare.

Astfel trecînd mai bine de 23 de ani de cînd venise pe acele locuri, Domnul a binevoit a se arăta sfântului în chipul a Trei Îngeri, precum Sfîntului Avraam la Stejarul din Mamvri.

După cuvintele sfântului, fiecare înger înfăţişa o lumină cerească şi purta în mînă un sceptru.

Îngerii au zis către Sfînt care era cuprins de spaimă: „Îndrăzneşte, fericite, nu-ţi fie frică, preaiubitule, pentru că vezi în Trei Persoane pe Cel ce Vorbeşte cu tine. Înalţă o biserică în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh.. Iată, îţi las pacea Mea care va rămâne cu tine.”

Pe locul acestei minunate arătări se înalţă astăzi mănăstirea închinată Sfintei Treimi numită Lavra Sfîntului Alexandru de Svir.

Sfîntul Alexandru a trecut la cele veşnice pe 30 august 1533, la vîrsta de 85 de ani, învrednicindu-se să fie canonizat la doar 14 ani de la moartea sa, un eveniment foarte rar întîlnit în istoria bisericii universale.

  Şi aceasta datorită mulţimii nenumărate de minuni săvîrşite de Sfîntul Alexandru, datorită cinstirii deosebite, izvorîtă din sufletele creştinilor, care veneau pe jos la mănăstire, uneori cu picioarele zdrobite de la sute de kilometri depărtare căci fără-ndoilală, cererile lor erau să fie ascultate.

   Prima aflare a Moaştelor Sfîntului Alexandru a avut loc în anul 1641, în luna aprilie.

În săptămîna floriilor, muncitorii lucrau la construcţia unei noi biserici, cînd  un fulger a căzut într-un loc din apropiere, şi apropiindu-se muncitorii, au găsit Sfintele Moaşte întregi ca şi cum murise de curînd.

Sfintul au fost adus imediat în Biserică, iar pictorii de atunci au pictat o icoană direct de pe Sfintele Moaşte, care erau întocmai aşezate precum au fost descrise după trecerea sa la cele veşnice.

Arătau de parcă nu murise ci dormea, faţa fiindu-i ca cea a unui om viu, cu nimic deosebindu-se, de parcă trecuse la Domnul cu câteva zile înainte.

Atunci călugării au descris încă o dată Sfintele Moaşte, menţionînd îndeosebi asezarea neobişnuită a mîinilor şi picioarelor precum şi culoarea deschisă a pielii.

Sfîntele Moaşte au rămas în mănăstire, care a fost vizitată şi împodobită de  cei mai de seamă ţari ai Rusiei, pînă în anul 1918, cînd puterea a fost preluată de regimul sovetic

Potrivit învăţăturii bisericeşti Sf. Moaşte sunt:„Rămăşiţele trupeşti nedescompuse după moartea trupească a sfinţilor ortodocşi, dar ele se cinstesc anume pentru faptul că ele sunt purtătoare de puteri duhovniceşti”.

Nedescompunerea moaştelor nu garantează faptul că ele o să facă minuni, dar moaştele Sfîntului Alexndru sunt unicat prin faptul că s-au păstrat uimitor pînă în zilele noastre  şi izvorăsc neîncetat minuni creştinilor care se închină cu credinţă.

Un „interes deosebit” faţă de Sfintele Moaşte, a avut şi conducerea regimului comunist, imediat după ce a preluat conducerea Rusiei şi a început prigoana împotriva Bisericii.

Pe 20 octombrie 1918, în mănăstire a fost trimis un batalion de soldaţi în frunte cu August Vagner, care a întrat în mănăstire, răscolind, jefuind şi batjocorind sfinţenia bisericii, după care îmbătîndu-se cu vin, a omorât cinci ieromonahi în frunte cu stareţul mănăstirii.

 A doua parte a sarcinii pe care o avuse soldaţii, de a scoate din biserică Moaştele Sfîntului Alexandru, a rămas atunci neîndeplinită. Ele fiind scoase mai tîrziu.

Pentru a înţelege ce s-a întâmplat cu-adevărat în Lavra Sfîntului Alexandru în toamna lui 1918 şi înteresul deosebit al autorităţilor faţă de această sfinţenie, trebuie să menţionăm că înainte de aceasta, în noaptea spre 18 iulie, a fost omorît unsul lui Dumnezeu ţarul Nicolai al II-lea împreună cu toată familia.

Pentru mănăstire acest eveniment a fost unul tragic.

Moaştele Sfîntului Alexandru sunt strîns legate de familia Romanov căci cu trei secole mai înainte, istoriile lor s-au intersectat în chip minunat.

În mănăstirea din Ipatiev unde se afla noul împărat, au invadat polonejii, şi în acelaşi timp o armată inamică se îndrepta spre mănăstirea din Svir. Mănăstirea a fost distrusă, şi mulţi dintre fraţi au primit moarte mucenicească. Datorită lui Ivan Susanin, încă puţin şi polonejii nu au ajuns la satul unde se afla Mihail Feodorovici Romanov. Ţarului i-a rămas un stat distrus, o vestierie goală şi poporul deznădăjduit.

Renaşterea statului şi a mănăstirii au început în acelaşi timp. În 1641 în timpul reconstrucţiei mănăstirii au fost descoperite Moaştele Sf. Alexandru, iar pentru statul în proces de dezvoltare această coincidenţă a fost un semn al ocrotirii cereşti.

Pe 20 decembrie 1918, Sf. Moaşte sunt scoase din mănăstire si duse în taină într-o capela a unui spital din Ledinoe Pole , unde au stat o lună şi jumătate, iar în ziare apărea informaţia că în raclă era o mumie din ceară (în realitate însă ei  s-au în fricoşat de ceia ce au văzut, căci sfîntul arăta de parcă l-ar fi îngropat cu 2 zile în urmă).

Tot pe 20 decembrie  1918, la cererea autorităţilor, celebrul istoric, academicianul Petru Petrovici Pocrîşkin îşi expune opinia: „Moaştele Sf. Alexandru de Svir sunt o valoare istorică inestimabilă, iar locul lor este în biserică. Astfel trebuie  luate  urgent măsuri în privinţa păstrării acestei relicve”. Aceasta a fost pentru ultima oară cînd s-a povestit despre Sfintele Moaşte. După aceasta ele au dispărut fără urme.

Dar mare este mila Domnului, astfel, în vara anului 1998, în cadrul Academiei Medico-Militare „S.M.Kirov”,a fost descoperit trupul unui om necunoscut care a murit cu 5 veacuri în urmă, şi care nu fusese introdus în registrele instituţiei.

În urma acestei descoperiri misterioase, Ivan Goivoronschii, Doctor în Ştiinţe Medicale, profesor, şef de catedră al AMM afirma „Integritatea acestui corp era pur şi simplu uimitoare, erau păstrate toate straturile interioare ale pielii, cu ochii uscaţi, fără implicarea în nici un fel a proceselor anatomice de mumificare”.

Dar înainte de aceasta, în primăvara anului 1998, călugării care nu demult începuseră restaurarea Mănăstirii Sf. Alexandru, au venit să-i ceară audienţă directorului de atunci al Academiei Medico-Militare, Iurie Leonidovici Şevcenco.

Iată ce  spunea I.L.Şevcenco în interviul realizat pentru filmul documentar rus  Sviatoi Alexandr Svirschii- Zaşitnic i Pocroviteli

( ): „Erau nişte oameni drăguţi, care mi-au spus că sunt în proces de căutare a unui oarecare sfînt – Alexandru de Svir, eu pe atunci nu ştiam cine este acesta, iar ei mi-au povestit totul în detaliu.”

Din toate sursele documentare, pe care le-au adunat călugării pe baza mai multor demersuri la majoritatea muzeelor din Federaţia Rusă, reieşea că Sf. Moaşte  puteau fi doar în Muzeul Academiei Medico-Militare, dar cercetîndu-se toate registrele, nu s-a găsit numele acestui sfînt.

I.L.Şevcenco mai adăugă: „Cu cîtevai luni mai înainte de a veni călugării, s-a adresat la mine directorul Catedrei de Anatomie, cu rugămintea de a începe acolo lucrările de reparaţie, în deosebi  în subsol, unde se păstrează trupurile neînsufleţite.

De obicei acolo persistă un miros îngrozitor, dar ceeia ce m-a frapat, este că din spusele lui, de undeva anume veneau valuri de miros plăcut dar nu era evident de unde. Eu uitasem despre aceasta, dar cînd m-am întîlnit cu călugării şi ei mi-au spus despre moaştele Sf. Alexandru care sunt plăcut mirositoare, deodată mi-am amintit de acel miros despre care povestea directorul. Chiar atunci l-am chemat şi după lungi căutări , moaştele au fost găsite după un dulap unde nu mai căutase nimeni de zeci de ani, toţi evitând duhoarea trupurilor din subsol..”

Academia Medico-Militară fusese înfiinţată încă cu 200 de ani în urmă pentru pregătirea medicilor militari. În Muzeul Academiei se păstrează exponate foarte rare din diferite epoci. Multe dintre ele fiind cumpărate încă pe timpul lui Petru I.

Maica Vassa (Arefieva), care a făcut parte din echipa de căutare a Sf. Moaşte, spunea: „Acest muzeu este unul foarte strict, toate exponatele sunt strict evidenţiate, toate cu număr de inventariere, toate sunt în registru şi doar acestea au rămas căci pe ele pur şi simplu le-au ascuns. Au fost aduse din Ledinoe Pole întro rogojină. În această rogojină şi s-au păstrat. Cînd  au venit soldaţii să le ia, cineva cu credinţă în suflet le-a ascuns după dulap şi ele s-au păstrat pînă în zilele noastre.”

Cînd au văzut călugării ,,exponatul miraculos”  au rămas înmărmuriţi

 Recunoscîndu-L pe Sf. Alexandru, căci la episcopie s-a păstrat descrierea Sf. Moaşte, aşezarea mîinilor picioarelor şi toate celelalte date pe care ei le cunoşteau.

Sf. Moaşte au fost scoase, duse într-un salon şi aşezate pe o masă Rentghen. Cînd au început rugăciunile pentru un moleben, sala s-a umplut de un miros deosebit, iar cearşaful cu care erau acoperite Sf. Moaşte s-a umezit în totalitate de la mirul care izvora din ele. Imediat a fost chemat directorul Academie d-nul Şevcenco, care văzînd această minune, văzînd cum izvorăşte mir din acel corp uscat, a căzut în genunchi şi a zis: Urgent în biserică! Urgent în biserică !

Dar acest lucru nu s-a întîmplat imediat, caci totul trebuia bine documentat şi pus la punct. Au urmat deci un şir de investigaţii antropologice , criminalistice şi din alte domenii din care reeşea că întradevăr acestea erau moaştele Sf. Alexandru.

Pe date de 30 iulie 1998  Sf. Moaşte au fost aduse din Muzeul Academiei Medico-Militare în Biserica cu hramul „Sf. Mc. Vera, Nadejda, Liubovi şi mama lor Sofia” şi în această zi Preafericitul Patriarh Alexei a binecuvîntat să se sărbătorească a doua aflare a moaştelor Sf. Alexandru de Svir.

Peste cîtevai luni pe 23.11.1998 Sf. Moaşte înconjurate de un impunător sobor de preoţi, călugări şi mulţime de popor, au fost aduse înapoi în mănăstire, de unde fusese scoase cu 80 de ani în urmă, acolo unde izvorăsc neîncetat minuni acelor creştini care vin cu dragoste şi credinţă.

Minunate sunt lucrările lui Dumnezeu săvîrşite asupra aleşilor săi, care îşi dăruiesc viaţa şi tot ce au mai bun pentru mărirea lui Dumnezeu. Minunate sunt aceste întîmplări petrecute în viaţa şi cu Sf. Moaşte ale Sf. Alexandru.

Sf. Alexandru este şi va fi pentru noi un mare ocrotitor, îndrumător demn de urmat, un exemplu de viaţă sfîntă spre care trebuie să rîvnim cu toţii. Şi dacă suntem departe de această viaţă, să începem şi Dumnezeu va fi cu noi, precum spune însuşi Sf. Alexandru: „Cînd vrei să faci un lucru bun, nu te teme, începe, iar Dumnezeu va termina!”