„Sufletul meu tânjeşte după Domnul şi îl caut cu lacrimi…” Duminica izgonirii lui Adam din Rai la Mănăstirea Curchi

 „Lepădat a fost Adam din desfătarea raiului, prin mâncarea cea amară, pentru neînfrânare, nepăzind porunca ­Stăpânului, şi a fost osândit să lucreze pământul din care a fost luat şi cu multe sudori să mănânce pâinea sa. Pentru aceasta noi să iubim înfrânarea, ca să nu plângem afară din rai ca şi acela, ci să intrăm într-însul” (Sedelna de la Utrenia Duminicii Izgonirii lui Adam din rai).

În Duminica izgonirii lui Adam din Rai, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar Mitropolitan și Egumen al Sfintei Mănăstiri Curchi,  a săvârșit Sfânta Liturghie la mănăstirea Curhi.

Sfântul Siluan Athonitul zugrăveşte în mod grăitor tristeţea acestei Duminici:  „Adam, părintele întregii lumi, a cunoscut în rai dulceața iubirii lui Dumnezeu și de aceea, atunci când pentru păcat a fost izgonit din rai și a pierdut iubirea lui Dumnezeu, a suferit amarnic și cu geamăt mare suspina în toată pustia. Sufletul lui era chinuit de un gând: Am întristat pe Dumnezeu pe Care Îl iubesc. Nu-i părea rău atât de rai și de frumusețea lui, cât de faptul de a fi pierdut iubirea lui Dumnezeu, care în fiece clipă și nesăturat atrage sufletul spre Dumnezeu. Așa tot sufletul care a cunoscut pe Dumnezeu prin Duhul Sfânt, dar mai apoi a pierdut harul, face experiența chinului lui Adam. Sufletul e bolnav și îi pare tare rău atunci când întristează pe Domnul Cel Preaiubit.”

O cântare de la Vecernia din sâmbăta de dinaintea acestei duminici ne sintetizează sensurile teologice: „Adam a fost scos din rai pentru neascultare, şi de la desfătare a fost lepădat, amăgit fiind de vorbele femeii, şi gol a şezut în preajma locului, tânguindu-se: Vai mie! Deci să ne sârguim toţi, să primim vremea postului supunându-ne evangheliceştilor rânduieli; ca prin ele făcându-ne plăcuţi lui Hristos să dobândim iarăşi sălăşluirea raiului”.

Înţelegem că această Duminică a Izgonirii lui Adam din rai este aşezată la începutul Postului Mare pentru a arăta urmările nefericite ale neascultării şi ale însoţirii cu patimile. Numai prin înfrânare şi prin supunere faţă de poruncile lui Dumnezeu poate credinciosul să se învrednicească de dobândirea raiului, pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos ni l-a deschis prin Jertfa Sa de pe Cruce şi ­Învierea Sa. De aceea, postul este calea pe care trebuie să mergem pentru a ajunge la bucuria Învierii lui Hristos, care este ziua pascală a reîntoarcerii omului în rai.

Sursa: https://manastireacurchi.md/