Articole din rubrica Articole, Ioanichie Bălan, Postul Mare, Predici
Predică la Sfânta Liturghie din Sfânta și Marea Joi – Despre Cina cea de Taină

Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu… Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi…” (Matei 26, 26-28). Iubiţii mei fraţi, Mare este sfânta zi de astăzi. Că mai înainte de patima Sa cea de bună voie, prea Bunul nostru Mântuitor a voit să cineze pentru ultima dată împreună cu ucenicii Săi….
10:50, joi, 13 aprilie, 2023 | Continuarea
Predică la Sfânta și Marea Joi – Despre vânzarea lui Hristos

Ce-mi veţi da mie şi eu îl voi da pe El vouă? Iar ei i-au dat lui treizeci de arginţi.” (Matei 26, 15) Iubiţii mei fraţi, Slujbele acestea de noapte din săptămâna Sfintelor Patimi se cheamă „denii” şi sunt rugăciuni de doliu şi de tânguire. Prin aceste sfinte slujbe Biserica se tânguieşte după Iisus Hristos,…
8:29, joi, 21 aprilie, 2022 | Continuarea
14 ani de la moartea arhim. Ioanichie Bălan | „Caută pacea în ascultare întâi”

Părintele arhimandrit Ioanichie Bălan a trecut în veșnicie în data de 22 noiembrie 2007 la vârsta de 77 de ani. Luni se împlinesc 14 ani de la moartea sa. Fundamentat pe scrierile patristice, părintele Ioanichie avea câteva sfaturi pe care le acorda constant ucenicilor săi, un adevărat program duhovnicesc destinat desăvârşirii spirituale. A pus mare accent pe…
9:57, luni, 22 noiembrie, 2021 | Continuarea
Predică în Sâmbăta lui Lazăr – Despre învierea cea duhovnicească

Lazăre, vino afară! (Ioan 11, 43) Iubiţi credincioşi, Minunea învierii lui Lazăr ne este cunoscută tuturor. Am auzit de Marta şi Maria, cele două surori ale lui Lazăr. Am auzit că ei locuiau în Betania lângă Ierusalim, unde adesea poposea Iisus Hristos cu ucenicii, obosit de cale. Am auzit de asemenea că Lazăr s-a îmbolnăvit,…
5:00, vineri, 10 aprilie, 2020 | Continuarea
Vorbirea şi glumele în biserică se aseamănă cu râs la mormânt

Vorbirea, glumele şi râsul în biserică sunt păcate contra Sfântului Duh, adică contra puterii dumnezeieşti, căci prin acestea se dispreţuieşte sfinţenia bisericii şi se dă prilej de sminteală publicului. Ba, ceva mai mult, aceste urâciuni au devenit astăzi un obicei nedespărţit de biserică şi de credincioşii săi. Vai, ce dureros lucru este când singuri noi…
7:03, miercuri, 7 august, 2019 | Continuarea
Pedeapsa celor ce trăiesc necununați

În comuna Belceşti, judeţul Iaşi, doi soţi au trăit necununaţi 38 de ani şi au născut câţiva copii. Amânând mereu cununia religioasă, nu li se primeau slujbele la biserică şi nu puteau fi împărtăşiţi cu Trupul şi Sângele lui Hristos, căci trăiau în desfrânare. Într-o noapte, însă, i s-a arătat femeii în vis o împărăteasă…
7:59, sâmbătă, 20 mai, 2017 | Continuarea
Despre post şi valoarea lui – Predică la Duminica lăsatului sec de brânză

“Dar tu, când posteşti, unge-ţi capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău…” (Matei 6, 17-18). […] Spun Sfinţii Părinţi că Adam, după ce a fost izgonit din rai, a plâns 40 de zile la poarta Edenului, bătându-şi pieptul cu multă jale pentru a i…
8:15, sâmbătă, 25 februarie, 2017 | Continuarea
Faceți milă și veți afla milă! – predică la Duminica înfricoşătoarei judecăţi

Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia care este gătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc… (Matei 25, 34-35) Iubiţi credincioşi, A treia Evanghelie care ne pregăteşte pentru intrarea în Sfântul şi Marele Post, este cea de astăzi, a Judecăţii de apoi. Singur numele acesta este foarte înfricoşător….
10:42, sâmbătă, 18 februarie, 2017 | Continuarea
O carte bună, creştinească, este un înger al lui Dumnezeu!

Părintele Nicodim punea mare accent pe răspândirea cărţilor bune, ortodoxe, în rândul credincioşilor. Uneori zicea către fiii săi duhovniceşti: – O carte bună, creştinească, este un înger al lui Dumnezeu, căci te învaţă să-L cunoşti şi să-L iubeşti, să descoperi frumuseţea vieţii în Hristos, să iubeşti pe oameni, să te fereşti de păcat şi să…
7:07, marți, 23 februarie, 2016 | Continuarea
„Măi, frate, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi!”

In toamna anului 1930, fraţii Vasile şi Constantin, având ascultarea la oi, le păşteau prin munţii Sihlei. Într-o după amiază a trecut pe poteca muntelui un episcop sfânt şi făcător de minuni, cu numele Ioan, refugiat din Rusia prin anul 1920. Episcopul, poposind puţin şi binecuvântând fraţii de la oi, a zis diaconului său, care…
9:03, sâmbătă, 13 februarie, 2016 | Continuarea
Cât te rogi, frate?

Să începem cu rugăciunea. Teoria e pe planul doi. Nu te întreb câtă carte ştii şi nu-ţi spun câtă ştiu eu. Eu te întreb: „Cât te rogi, frate?”. Şi de acolo îmi dau seama de ce ai sau nu ai linişte. Trebuie să ne întoarcem la rugăciunea părinţilor noştri. N-aţi avut mame şi bunici acasă?…
8:30, vineri, 12 februarie, 2016 | Continuarea
De ce, suflete al meu, nu mă asculţi?

Cât de greu este să stai de vorbă cu tine însuţi! Cât de greu este să-ți vădeşti tu însuţi rănile tale! Cât de greu este să te cunoşti pe tine însuţi! Ah, suflete al meu, te doare acest adevăr atât de trist! Te doare, căci eu te îmbii cu hrană tare, iar tu tot mâncare…
6:45, vineri, 5 februarie, 2016 | Continuarea
De nu vă veţi ajuta pe calea mântuirii, veţi da socoteală în faţa lui Hristos de cei care se pierd

Odată, Protosinghelul Nicodim Măndiţă spunea unuia din ucenici: – Părinte, eu nu-ţi dau post şi metanii multe. Că şi ursul şi şarpele postesc. Dar ursul tot urs rămâne şi şarpele tot şarpe. Când muşcă, amândoi omoară! Aşa şi omul, posteşte uneori mult, dar în inimă este plin de răutate, iar când dezleagă la mâncare şi băutură…
4:10, luni, 1 februarie, 2016 | Continuarea
Să nu te temi niciodată, căci la cârma vieţii noastre este Bunul Dumnezeu!

Să nu te temi niciodată, căci la cârma vieţii noastre este Bunul Dumnezeu, este Mântuitorul nostru Iisus Hristos cu Maicuţa Domnului. El ne acoperă cu harul Duhului Sfânt, numai să nu lăsăm sfânta rugăciune. Arhimandrit Ioanichie Bălan, Părintele Paisie Duhovnicul, Editura Trinitas, 1993, p. 115
10:54, duminică, 31 ianuarie, 2016 | Continuarea
Cu cât se mândreşte omul, cu atât cade mai repede şi mai de sus!

L-au ntrebat fraţii: Ce alte fapte bune sunt mai necesare monahilor? – Întâi, neieşirea din mănăstire. Călugărul nu trebuie să iasă, dacă se poate, niciodată din mănăstire; iar dacă iese, numai la mare nevoie şi pentru un ceas-două. Apoi, repede să se întoarcă la mănăstire. Pentru că i se răceşte sufletul, îi slăbeşte credinţa, îi…
9:54, duminică, 24 ianuarie, 2016 | Continuarea