Tatiana Doibani – Răsai asupra mea, Lumină Lină

 Profesor la Liceul Teoretic “Gaudeamus”, Chişinău, grad superior, preşedinte AECO

Către Îngerul Păzitor

O, Înger Preafrumos, Lumină blândă,
Apărător al meu din Sfânt Botez,
Mă-nchin la tine-n inimă plăpândă,
Te rog, te chem, te caut, te visez.

Doar tu îmi eşti suport în calea lungă,
Pîndită de noroi, de patimi, de păcat,
Aduci scânteia-n cale să-mi ajungă
Cînd trec prin coridoru-ntunecat.

Căci mâna ta pe-a mea o întăreşte
Şi ochiul tău pe al meu îl face văzător,
Şi la urechea mea cuvântul creşte
Adus de Tine, de la Creator.

Mă-nchin adînc Sfinţiei tale,
Te rog să fii alăturea oricând,
Căci fără tine eu mă pierd pe cale
Şi pot să fiu un veşnic rătăcit.

Striga-voi către Domnul

Striga-voi către Domnul
cu inima înfrântă
Ca el să mă audă
şi mâna să-mi întindă,
Ca de a Lui aripă
uşor să m-alipească,
Ca nu cumva duşmanul
pe veci să mă robească.

Striga-voi către Domnul,
căci moartea e-n tăcere
Şi nu mai e scăpare
fără a Lui Putere.
Cărarea am găsit-o
dar mă pândeşte răul
Să-mi fure din Iubire
şi să-mi deschidă hăul.

Striga-voi către Domnul
şi din a Lui Putere
Lumină pentru viaţă
smerită îi voi cere:
Mă-nvredniceşte, Sfinte,
de-o mică licărire
Să-mi lumineze calea
a cerului lucire.

Spovedanie

Lasă-ţi mâna blândă, caldă
Pe-al meu creştet mult să cadă
Ca prin Harul ce-i în tine
Să coboare Domnu-n mine.
Lasă-mă să plâng, Părinte,
Că sărac sunt în cuvinte,
Că sărac e duhul meu,
Ca să-ţi spun păcatul greu.
Lasă lacrima amară
Să mă curme, să mă doară
Şi să spele a mea fiinţă,
Întru a Lui Hristos credinţă.
Lasă inima să strige
O durere care frige,
Care şterge a mea uitare,
Întinare, ne-mpăcare.
O, durerea mea cea mare,
Ea-mi promite dezlegare,
Ea-mi aduce o speranţă,
Curmă moartea şi-mi dă viaţă.

La piciorul răstignirii

La piciorul răstignirii
Plec genunchii umilit,
Şi din lacrima Iubirii
Rugăciunea Ţi-o trimit.
Nu mă părăsi Preasfinte,
Precum eu Te-am părăsit
Răstigneşte lângă Tine
Şi păcatul meu urât.
Las-să moară jos sub cruce
Tot ce vine din cădere,
Iar la Tine să se urce
Un lăstar din Înviere.
Un lăstar mlădiţă fină
Dar din Dragostea cerească,
Ce se-ntinde spre Lumină
Mântuirea s-o primească.

Sfintele daruri

Altarul plânge-n rugăciune
Şi cheam-a Domnului minune,
O inimă la cer se duce
Ca să sărute Sfânta Cruce.
Aripa Duhului cel Sfânt
Ridică un dor de la pământ,
Se face pulbere ţărâna,
Ca să coboare-n ea Lumina.
De creştet darul se atinge,
De bucurie ochiul plânge,
Se varsă-n firea omenească
Iubirea cea Dumnezeiască.
Cuvântă buzele slăvire,
Se face mare părtinire:
Un rod din pomul Domnului
Spre mântuirea omului.